O scurtă și frumoasă poezie.
Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină,
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrită noapte, spune-mi,
n-ai văzut cumva lunecând o stea?Ba da, căzu din salba Dianei
o stea ca lacrima de cleştar,
dar un om s-a încovoiat şi a ridicat-o,
omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu cuiva…
Dar, noapte senină, vistiernică a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura?Emil Botta
(15 septembrie 1911 – 24 iulie 1977)
O ultimă întrebare
