O poezie frumoasă și un mare actor și recitator român.
Există, mai există, chiar există
În lumea asta tragică și tristă
O fată cu alura de artistă
Ce-și tamponează nasul c-o batistă.Ea vine cu metroul și zâmbește
Elastică și suplă ca un pește
Și ochiul meu retina și-o mărește
Și mă închin, zicând: “Doamne ferește!”
De unde vine și încotro se duce,
Purtând însingurarea ca pe-o cruce?
Și, surâzând, în jur, amar ți dulce,
De parc-ar fi nepoata unui duce.Există și o văd și-mi plâng de milă,
Sunt bleg și ostenit, ca o cămilă;
Și-aş vrea să-i spun: “Frumoaso, mi-este silă
De vârsta mea incertă și umilă”.O clipă, ca un fulger, mi se pare
Că m-a privit, zâmbindu-mi cu mirare;
Şi eu, ca tigrul cu tocite gheare,
Tac resemnat în noaptea tot mai mare.Sunt un bătrân. M-au şi trecut pe listă,
Dar ea-i aici, aproape, şi există
O fată singuratică şi tristă,
Ce-şi tamponează nasul cu-o batistă.Şi coborâm, ne revedem neutri,
Străini şi resemnaţi ca nişte nutri,
Dar toată noaptea o visez şi-mi pare
Că-s liber ca un mic delfin în mare
Poezia lui Mircea Micu (31 ianuarie 1937 – 18 iulie 2010) , Revelație, recitată de Eusebiu Ștefănescu (3 mai 1944 – 15 martie 2015).
