De doi ani de zile, Leah Dieterich scrie, prin intermediul blogului, bilete de mulțumire către tot ce o înconjoară. Oameni și lucruri laolaltă. Luna trecută, blogul său a fost transformat într-o carte omagiată de New York Times.
Pe 1 noiembrie 2008, Adrian Ciubotaru, unul dintre oamenii cunoscuți în blogosfera autohtonă, scria pe blogul său despre experiența personală a unei zile în care, “din senin”, a început să mulțumească oamenilor din jurul său:
“Azi am mulţumit către cel puţin o sută de oameni din lista mea de Yahoo! Messenger. Majoritatea au întrebat evident de ce? pentru ce? Am primit multe zâmbete. Mulţi s-au amuzat de idee, iar alţi mulţi au crezut că sunt ironic. Majoritatea dintre noi avem nevoie de motive pentru a mulţumim şi pentru a primi mulţumiri. De regulă, îţi vine greu să crezi că cineva îţi poate mulţumi pentru simpla ta existenţă. Sunt atâţia oameni care au nevoie de mulţumiri din senin încât e păcat să reţii atât de multă recunoştinţă în tine.”
Puțini sunt, probabil, cei care îți mai amintesc de asta. Și, chiar mai puțin aceia care nu au i-au considerat gestul drept un capriciu de neînțeles. Iată însă ce avea să se întâmple cu o idee asemănătoare, pornită ceva mai târziu, la mii de kilometri distanță.
În octombrie 2009, Leah Dieterich, director creativ în cadrul unei agenții din Los Angeles, a pornit blogul thxthxthx, “un exercițiu de gratitudine” constând în publicarea câte unui bilet de mulțumire în fiecare zi:
“Există întotdeauna ceva pentru care să îți exprimi gratitudinea. De la melodiile de care îți este jenă să recunoști că îți plac, la pleopele îngreunate care îți spun când trebuie să dormi, de la prieteni la familie, de la dragoste la singurătate, de la lumină la întuneric. Leah Dieterich își propune să ne determine să le regăsim pe toate. thxthxthx este exercițiul său zilnic de gratitudine.”
Un exercițiu pe care Leah îl continuă și astăzi, chiar dacă – sau tocmai pentru că? – pe 31 mai 2011, Biletele apărute pe blog aveau să-i fie publicate într-o carte prefațată de unul dintre cei mai cunoscuți editorialiști ai The New York Times.
Da, “sunt atâţia oameni care au nevoie de mulţumiri din senin încât e păcat să reţii atât de multă recunoştinţă în tine.”
