“Fiecare are vârsta pe care o simte”

Cu zâmbetul pe buze, despre viață, prietenie și iubire.

“Există două soiuri de iubire: cea care îngenunchează și înalță ochii la cer și cea care privește în jos și mângâie. Pe cea de a doua o consider mai durabilă.

Așa-i când se face curte în toată lumea. Și la bătrâni și la tineri, din câte mi-am dat eu seama. Bărbatu-i numai ochi, iar femeia numai urechi. Se pare că nu le rămâne loc și pentru bun simț.

O fată când se căsătorește crede întotdeauna că a câștigat un iubit, dar de cele mai multe ori își dă seama că l-a pierdut.

După ce am căutat fără să găsim, se întâmplă să găsim fără să căutăm.

Bărbații nu păcătuiesc cu femei cuminți.

Ne judecăm semenii la fel cum criticii judecă orice carte, nu după trăsăturile bune pe care le au, ci după cusururile lor.

Prietenii și rudele au privilegiul de a fi mai nesuferiți decât ceilalți oameni.

Orice lucru bun are inconvenientele sale, așa cum a zis un bărbat atunci când i-a murit soacra și cei de la pompele funebre au stat pe capul său pentru a plăti cheltuielile de înmormântare.

Toți iubim cum n-a mai iubit nimeni înainte! Nu știu însă cum o să se descurce strănepoții noștri, probabil că o să iubească stând în cap, dacă o să se încăpățâneze să nu adopte nici una din metodele anterioare!

Fiecare are vârsta pe care o simte.”

Jerome K. Jerome
(2 mai 1859 – 14 iunie 1927)