Câteva gânduri despre dragoste și despre viața alături de persoana iubită.
“Fiecare femeie trece printr-o epocă romantică, cel puțin atâta vreme cât iubește, dacă iubește sincer. Romantismul nu este un curent, ci o stare de spirit.”
“Eu am fost agățată în mod intelectual”
“Eu am fost agățată în mod intelectual. [Romulus Vulpescu, viitorul soț – n.n] a venit oblu la mine și a zis: «L-ai citit pe Arghezi?». Pe vremea aceea, pentru citit Arghezi te dădea afară de la facultate. «Da!», am zis eu. «Dar pe Ion Barbu?» «Da!» Și atunci, dintr-o dată, am devenit o persoană recomandabilă, ca să zic așa. Nu eram o gâscă oarecare, eram o gâscă cu niscaiva lecturi! (…)Voia să vadă cu cine are de-a face: dacă e una care-a citit ceva sau dacă e o prostovană care habar n-are. Am corespuns exigențelor și așa s-a legat relația noastră. Am rămas împreună de-atunci, din 1952, până anul trecut, la 18 septembrie 2012 [în 2012 Romulus Vulpescu s-a stins din viață].
(…)Mi-a zis: «Dragă, noi când ne însurăm? Hai să hotărâm o dată». Ne-am decis la 9 aprilie 1958 – căsătoria civilă. La biserică, în Duminica Tomii, prima duminică de după Paști. Nu a fost o nuntă ca astăzi. Pe vremea mea nu se făceau căsătorii fastuoase. Întâmplarea face că bărbatu-meu mi-a uitat buchetul acasă. Până să se ducă socrul meu să-l aducă, a văzut că erau pomii înfloriți și a rupt o ramură. Cred că de piersic. Era ceva rozaliu, foarte frumos, cum sunt ramurile de pom roditor.”
“Dragostea este o capitulare necondiționată”
“Așa cum există prietenii care durează o viață, tot așa există și căsătorii care durează o viață. Acum, concepția este că, dacă a trecut marea iubire, divorțăm. Găsim alta. E, noi am aparținut unei alte generații. (…)La mine, la țară, se spune: de la tinerețe până la bătrânețe. Nu știu dacă schimbarea relației te îmbogățește în vreun fel. Eu am o prietenă care divorțase și s-a recăsătorit. Am întrebat-o: «Ei, și cum e sa ai un nou soț?» «Nu merită deranjul…».
(…)I-am spus bărbatului meu de la început: oricâte prostii ai face, să știi ca nu te las. Pentru ca nu îți meriți libertatea! Important este ce se sudează într-un menaj. Pentru că după ce a trecut amorul (pentru ca amorul nu moare, dar trece…), rămân alte raporturi între oameni: o relație de prietenie, o relație intelectuală. Dacă în marile principii de viață oamenii se potrivesc, atunci relația este sudată.
(…)Dragostea este o capitulare necondiționată. Dacă vrei să ajungi la armistițiu, încep condițiile. Odată cu condițiile de armistițiu, apar și defectele. Și se domolește ardoarea… Trebuie să fii concesiv. Să accepți că oamenii nu sunt perfecți. Dacă pornești de la propria persoană, care este plină de defecte, nu poți să le pretinzi celor din jur altceva. Bine, există și defecte greu de suportat. Când defectele cuiva devin un iad pentru viața ta, e mai bine sa rupi relația, indiferent că e vorba de o prietenie sau de iubire. Pentru că o relație care iți mănâncă sufletul, cu defectele pe care le are, e mai bine să se încheie la timp.”
(surse: Adevărul și Revista Tango)
Ileana Vulpescu la 20 de ani, (foto: Adevărul)
stimata doamna,
dorit-am in ultimii ani sa-l revad pe sotul dumneavoastra pe care l-am cunoscut prin anii 67 intr-o situatie extrem de caraghioasa. ne-am revazut ceva vreme, putin inainte de a parasi tara.1973…
regret sincer ca nu am mai avut bucuria de a-l revedea si si mai mult ca ne-a parasit.
va doresc din suflet liniste sufleteasca si putere inca multi ani odata cu speranta comuna ca prostimea, plebea inculta , obraznica si impertinenta nu ne va inghitii tot aerul si ne va sufoca.
cu stima,
nicolae rosu
Minunate articole !!!
O femeie extraordinar e inteligenta.cu principii sanatoase,genul de idei care ar trebui transmise din mama in fiica.vorbeste despre oameni,relatii,avere,sex,dragoste,iluzii,dezamagire,singuratate,familie,cu o naturalete devenita din pacate prea fireasca pentru zilele noastre ,in care tot ce e normal,natural si firesc,este considerat banal,nedemn de luat in considerare.
Ion Barbu(marele matematician,Dan Barbilian)-poet,decadent,ermetist,simbolist,…,dupa cum au dorit politicienii sa-l numeasca,a ramas la regina-matematica !
In ultima parte ,ca matematician,selecta 4-5 studenti la cursul sau !Ne era greu dar sublim !
Ca poet,era si mai greu sa-l citesti .Ileana Vulpescu l-a citit deoarece avea cultura !
Prsonalitati de talia d-nei Vulpescu,sunt atat de rare din pacate.Ne sufoca INCULTURA OBRAZNICA,ce ne sufoca. Rezista-v-am oare?!…
Stimata Doamna,va apreciez enorm de mult.Am citit tot ce a-ti scris, iar Arta Conversatiei a fost cartea mea de capatai ani de zile. Va doresc ANI MULTI cu sanatate si sa ne scrieti carti!
Mă înclin în fața unei doamne. Tot respectul! Mulțumesc!
Adevaruri rostite si prin prisma experientei de viata,cu atat mai valabile!Despre cum gust ceea ce scrieti,e regretul ca pana la final raman tot mai putine pagini si asta mult prea repede. In acest modul meu ma inclin si-n fata dvs si-a ultimei pe care-am savurat-o,,Noi cand murim,domnule doctor”.
“
Puțini sunt cei care au norocul de a fi de partea frumoasă a vieții. Puțini. Cred că scriitoarea Ileana Vulpescu are un loc special. Este un model de bucurie și lumină. Oricât de îndreptățită ar fi, niciodată nu s-a plâns, Niciodată nu a invidiat. Niciodată nu și-a schilodit nobilele idei. De multe ori a fost aproape de prăpastie, de multe ori, dar nimeni nu i-a simțit ura față de durere.
Va multumesc ca existati, scumpa doamna!
LA MULTI ANI,DOAMNA a scrisului autentic romanesc!
O Doamna in adevaratul inteles al cuvantului!Sa traiti multi ani si sa ne bucurati cu cartile dvs.,dar si cu mai multe aparitii pe micul ecran…Atunci cand povestiti,uit ca am mancarea pe aragaz….
Ce frumos gândiți si scrieți!! Sunteti un om minunat!! Cu admirație îndrăznesc să vă cer o îmbrățișare virtuală!
Ce bine că vă avem!
Ce păcat că nu sunt mai mulți OAMENI ca dvs!