Nimic să-mi dai, nimic să-ți cer
Ne-am reclădit mereu din vise și ruine Nu ai nimic să-mi dai, nimic să-ți cer Iubirea asta, poate nu ne aparține Îndrăgostiții deseori, se pierd și pier. Dar ce frumos, noi n-avem lanțuri rupte Nici
2026
Sunt prea săracă să fiu iubită
Tu femeie doar cu iubirea ta, nu ești suficientă pentru a fi iubită. Cu frumusețea ta atinsă de timp, nimeni nu te va dori mai mult. Oricâtă dragoste ai purta în suflet, nimeni nu te
Mă pierd la tine-n suflet
Îmi place în sufletul tău, frumos și trist, uneori doare… până la lacrimi, alteori e pustiu înnecat în culoare E un gol ce apasă, un haos în care ușor m-ai inchis Am hrănit din mine
Filantropică
Te-am pus la pastrare într-un ierbar... nu, nu te teme! nu te-am secat de seve, sub giulgiul funerar. am vrut doar să-ți conserv amprenta materială, într-un poem de suflet, cu nervură literală. și-am constatat, albită,
Între simțire și rațiune călătorim prin viață
Între tată și mamă stă așezat copilul: sămânța care prinde rădăcini.Pornind de la gândul maestrului Aïvanhov, unde tatăl este intelectul, iar mama inima, gândul m-a dus la copil, rodul împletirii celor două. Ce poate fi
Ediția aniversară cu numărul 30 a Festivalului Filmului European
Festivalul Filmului European: 30 de ani de cinema fără margini. Ediția aniversară cu numărul 30 a Festivalului Filmului European este cea mai extinsă de până acum, cu proiecții în 13 orașe, în care Ziua Europei
Luna îmi plânge pe umăr
iubeşte-mă în dimineţile în care parfumul de cafea îmi alină melancolia când Zeii mă abandonează iar lacrima suferinţei doare când răutăţile din jur mă copleşesc iubeşte-mă înnopţile în care luna îmi plânge pe umăr
Dreptul la vină
Rămâi cu drepturile tale, iar eu rămân cu vina mea Că te-am iubit atât de tare, cum n-o va face nimenea Și peste atâta înserare, eu am rămas plină de frici Tu n-ai știut nicicând
O vioară în mâimile unui om
Am ascultat cum cântă la vioară un om. Se spune că este un muzician celebru. Se spune că este un talent, un geniu. Dar el, a fost cândva un copil cu vioara în brațe, Pe
Pe unde treci
Muzica dă putere cuvintelor. Vocea le urcă sau le coboară, punându-le când aripi, când frână. Lumina înseamnă putere. Lumina înseamnă o mină care ascunde nestemate: claritate, răbdare, bogăție. Această mină trebuie pătrunsă. Pas cu pas,
La hotarul clipei
Nu este ieri, nici mâine nu este Ci doar un prag ce își caută rost, Un pas suspendat între ce-a fost Și clipa ce astăzi se întrezăreşte. Secunda se schimbă-n amintire, Se-ntoarce lin şi tăcută
Prin ochii mei
Femeie, infinitule Univers în observație, nebuloasă din care se nasc stelele....anii tăi în lumină îi reverși pe pământ....în frumos! Toate ploile, tunetele, fulgerele, pe tine te cheamă deși îți dorești calm atmosferic. Fii magică! Chiar
Răsplata
Mâna Domnului nu este prea scurtă ca să izbăvească și urechea Lui nu este prea tare ca să deslușească. Ci nelegiuirile voastre de Dumnezeu v-au despărțit, de aceea El și-a ascuns fața și nu va