Metropola Nisip

Metropola Nisip
O stradă, înc-o stradă și-ncă una Și pași pe străzi fără un drum Din prieteni a rămas doar luna Și din țigară niște scrum Ce lungi sunt străzile spre seară... Ce lungi trotuare de deșert... 

Iar plouă…

Iar plouă…
Cad frunze două câte două Din Copacul Vieții care a îmbătrânit, Vântul rece a stârnit furtuna, Laguna albastră e neagră acum... Ceața densă ca un fum Plutește deasupra fiecărui drum, Lumini și umbre se contopesc 

Vis

Vis
Lipește-ți palma de a mea, Punct cu punct, Întâi degetul mare, apoi următorul, Și tot așa, Tu ești reflecția mea în oglindă, Eu sunt a ta... Zâmbesc ștrengărește în colțul gurii, de sensul născut în 
1 2 3 4 5 7