Ei, acum, după ce am trecut de jumătatea Internshipului, cred că a venit momentul să facem și prezentările. :) Așadar, doamnelor, domnilor, aceasta este echipa Internship 2020. O echipă de care veți mai auzi în
Un gând. "Da, Călinescu spunea că el citește literaturi. Dar asta sună atît de rău și profesional! Eu nu citesc literaturi, citesc cărți. La întîmplare, ce-mi cade-n mînă. De multe ori scot cîte-o carte din
Ne plăcea nouă Joaquin Sabina, ne plăcea și vinul roșu argentinian, muntele (mie mai mult în poze, lui mai mult în realitate) și marea. Marea luptă care nu se termină niciodată, dintre bine și rău,
O stea se stinge în preludiul nopţii. Scuturându-şi aripile, în crengile salciei, o pasăre îşi cântă ultimul cântec. Tot ce nu i-a putut spune va afla pe celălalt mal. Ea a plecat spre apa cerului,
În ziua-n care plouă a-ntristare, Se-aude-n cer un imn de bucurie Ce îndulcește-a vremii apăsare Cu-nfiorări din tril de ciocârlie. Și râd atunci corolele-ntristate, Neamintindu-și razele ce nu-s, Iar în petale noi, înmiresmate, Aromele n-au
Inserții argintii ți-am adunat de la tâmple, Le-am plimbat în caruselul viscerei Le-am făcut lac nemișcat Pentru păstrăvi nălucă... Inserții argintii am confecționat Cu solzi insistenți, Gâdilați de ape de munte, Energie verde curgând... Muzicalitate
Un film de Andra Roman. Asta am facut eu in ultimele zile petrecute acasa. Am trecut in agenda momente frumoase, sentimente, calatorii, suveniruri, experiente de toate felurile. Am experimentat niste zile creative intre 14 pereti,
În bibelouri și cristaluri ne-a transformat pandemia care a lovit lumea. Toți am devenit fragili și delicați, chiar dacă în mod normal poate nu aveam nimic de-a face cu fragilitatea, delicatețea și nici cu sensibiliatea.
Zuleiha deschide ochii este un roman despre bucuria de a trăi într-un spațiu în care moartea se intrepătrunde mai mult decât oriunde cu viața, încât devine mai puțin înspăimântătoare, iar viața capătătă o intensitate covârșitoare.
În zilele de stat în casă, Caut florile în amintiri. Le-am regăsit! Sunt la fel de frumoase! Au păstrat parfumul clipelor, Ca o readucere de gând dus, De pași făcuți pe lângă ele. O amintire
Când ajung în squarul unui oraș nou, simt siguranță. În pătratul lui. Mă întreb unde nu sunt? E dimineață. Invizibile diagonalele unor vremi de aur, ce demult! Cafea în mână. Unde sunt cel ce sunt
Oamenii pe care nu i-am iubit la timp Au rămas în paginile astea albe Nimeni nu se naşte de două ori, eu asta am citit în ochii tăi şi mi-e teamă Atât de teamă De
Îți doreai trandafirii din sufletul meu, Cu petale de foc și arome de dor Nevăzut și intens, cu iubirea trofeu Obținut în apusuri de timp arzător. Când ți-am dat un buchet, m-ai privit îndelung Și-n
"Viața este plină de absurdități ciudate, care, destul de ciudat, nici nu trebuie să pară plauzibile, deoarece sunt adevărate.” (Luigi Pirandello, Șase personaje în căutarea unui autor) Cum putem să definim siguranța și încrederea atunci
Am un mare noroc Pot să îmbrățișez câmpii cu maci Pot săruta focul din lalele Pot fi romantic cu pădurile din munți Pot strânge în brațe norii până plouă Și apoi pot atinge fiecare picătură
