Imensa satisfacție a lecturii

Un gând.

“Da, Călinescu spunea că el citește literaturi. Dar asta sună atît de rău și profesional! Eu nu citesc literaturi, citesc cărți. La întîmplare, ce-mi cade-n mînă. De multe ori scot cîte-o carte din bibliotecă doar ca să-mi arunc o privire, și după o oră sînt tot acolo, sprijinit de raftul cu cărți, citind fascinat. Îmi permit să fac asta, pentru că am deja format în mine sistemul literaturii. Știu ce-mi trebuie. Totul, deși pare întîmplător, cade ca prin minune pe interesele mele. Dacă scriu la o carte, tot ce citesc e-n funcție de ea. Nu citesc literaturi, citesc literatura din fiecare carte, cum nu mîncăm o plantă în întregime, ci doar fructul ei. În mijlocul unei ere mediatice, cartea face toată diferența: trebuie să muncești ca să ajungi la fructul ei, nu-l primești de-a gata. Bucuria lecturii nu stă-n cartea propriu-zisă, ci-n efortul total al minții tale de-a ajunge în miezul ei, de-a o percepe în forma ei și de-a o pricepe în conținut. Nu poți iubi ceva dacă nu-l înțelegi. Iar literatura e mai greu de-nțeles, presupune o implicare mai mare decît în orice altă artă. Cititorul scrie cartea alături de scriitor, de-aici imensa satisfacție a lecturii.”

Mircea Cărtărescu,
fragment de interviu