Cinci lucruri mai puțin știute despre una dintre cele mai iubite străzi ale Bucureștiului.
1. Calea Victoriei, una din cele mai importante artere situată ale Bucureștiului, are o lungime de 2.700 de metri (din Piața Victoriei până în Piața Națiunile Unite).
Calea Victoriei în anii 1930 – 1935
2. Înainte de domnia lui Constantin Brâncoveanu, strada nu făcea parte din București: porțiunea dintre Cercul Militar și Piața Victoriei se numea Drumul Brașovului, iar porțiunea dintre Piața Națiunilor Unite și bulevardul Regina Elisabeta se numea Ulița Mare spre Sărindar pentru că, pur și simplu, ducea către biserica Sărindar (astăzi, Cercul Militar Național).
Calea Victoriei în 1856 (pe atunci se numea Podul Mogoșoaiei; foto – Ludwig Angerer)
3. Strada, pe lungimea pe care o cunoaștem astăzi, a fost construită în 1692 de către Constantin Brâncoveanu, pentru a face legătura, cât mai rapid, între palatul domnesc din București și cel de la Mogoșoaia. Cum strada a fost pavată cu trunchiuri de copaci, iar străzilor astfel pavate li se spunea “poduri”, prima sa denumire a fost de Podul Mogoșoaiei.
Calea Victoriei în 1874 (pe atunci se numea Podul Mogoșoaiei; foto – Ludwig Angerer)
4. În 1861 Calea Victoriei a fost una dintre primele străzi luminate pe timp de noapte din Europa: Podul Mogoșoaiei era luminat pe timp de noapte cu “șomoioage îmbibate cu păcură sau rășină”, înainte ca acest lucru să se întâmple în Paris sau la Berlin. În 1882, Calea Victoriei devine prima stradă din București care a beneficiat de instalații electrice.
Calea Victoriei în anii 1930 – 1935
5. Pe 8 octombrie 1878, după ce armata română își face intrarea triumfală în Capitală în urma victoriei din Războiul de Independență, Podul Mogoșoaiei primește numele de Calea Victoriei, nume păstrat până în prezent.
Calea Victoriei înainte în anii 1930, pe când era spațiu pietonal.
(sursa: Biblioteca Academiei)
