Pe bolta pleoapei
Stelele îmi cresc lumini,
Răsărindu-mă…
Sunt doar la o tăcere
Depărtare de tine,
Și parcă toate vocile
Ne-ndreaptă unul către
Altul…
În floarea mea de absurd
Iambi vechi mă
Transcriu din nou,
Ca dintr-o altă viață.
Prin tine-mi respir,
Somnoroasă, a doua
Dimineață din fiecare zi.
Și parcă tot suspinu-mi
Naște zăpezile cu care
Tu, încet, să mă aprinzi…
Pe bolta pleoapei
Stelele mă-nchid la
Loc în ochii tăi timizi…
Alina Dragan
De același autor
Lasa adesea versul sa spuna lucrurilor pe nume. Citeste sau scrie cu drag poezie in momente de melancolie. Ii plac calatoriile si clipele petrecute cu oamenii apropiati.
