Supraviețuitorul de la Hiroșima

Cadoul unui maestru japonez.

Bonsaiul din imagine – un pin alb japonez – a început să fie crescut în anul 1626. Cu aproape 400 de ani în urmă. Sau altfel spus: la 26 de ani de la Unirea Țărilor Române. Este un pin care trăiește și astăzi și care poate fi admirat în cadrul National Bonsai & Penjing Museum din Washington DC. Însă arborele nu este renumit pentru vârsta sa. Ci pentru povestea pe care o duce cu sine.

În dimineața de 6 august 1945, familia lui Masaru Yamaki, un maestru în arta bonsai, se afla, ca de obicei, acasă. O casă în a a cărei grădina se afla și pinul nostru, așezat pe o etajeră de lemn, alături de alți arbori bonsai. La ora 8:15, la doar trei kilometri depărtare, Hiroșima avea să fie devastată de Little Boy, prima bombă atomică aruncată asupra Japoniei. Suflul exploziei a spart toate geamurile casei și toți membrii familiei Yamaki au fost răniți. Însă, miraculos, au supraviețuit cu toții. Așa cum, tot miraculos, toți arborii bonsai aveau să supraviețuiască și ei, la adăpostul zidului înalt ce împrejmuia grădina.

Trei decenii mai târziu, în 1976, Masaru Yamaki a donat pinul Statelor Unite, cu prilejul bicentenarului SUA. Și tot de atunci arborele este cunoscut sub numele de Supraviețuitorul de la Hiroșima. Un simbol al simbolurilor vieții…

“Fiecare arbore bonsai are o calitate specială. Unii exprimă schimbările celor patru anotimpuri, în timp ce alții exprimă eleganța naturii într-un simplu vas. Arta bonsai nu se limitează la arbori scumpi cu o formă clasică: folosind prea multă sârmă sau crescând crengi care nu sunt necesare, artistul poate eșua în încercarea de a exprima frumusețea esențială a arborelui.

Arborii care exprimă cel mai bine “bonsai no kokoro” (spiritul artei bonsai) au adesea, ca semn distinctiv, o simplitate nedisimulată. Chiar dacă arborele are un trunchi subțire poate atinge profund sufletul cuiva care îl privește, umplându-l cu vigoarea debordantă a frumuseții naturii.” (maestrul Masaru Yamaki)

(via)