Pentru toate sufletele sensibile: o poezie frumoasă și foarte cunoscută. Ne-om aminti cândva târziu de-această întâmplare simplă, de-această bancă unde stăm tâmplă fierbinte lângă tâmplă. De pe stamine de alun, din plopii albi, se cerne
"Înc-odată, iar și iară..." A cunoaște. A iubi Înc-o dată, iar și iară a cunoaște-nseamnă iarnă a iubi e primăvară. A iubi - aceasta vine tare de departe-n mine. A iubi - aceasta vine tare
Într-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgâriat stăruitor în scoarța unui arbor - numele - cu slove mici, stângace și subțiri. Azi am văzut din întâmplare cum slovele-au crescut din cale-afară uriașe. Așa îți tai
"El caută apa din care bea curcubeul..." Lucian Blaga e mut ca o lebădă. În patria sa zăpada făpturii ține loc de cuvânt. Sufletul lui e în căutare, în mută, seculară căutare, de totdeauna, și
O frumoasă poezie de dragoste. Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ți primesc Nimic mai mult, iubito, nu-ți cerșesc! Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești, Tot cerul inimii tu mi-l cerșești! Dacă-mi vei da
"Pentru că tu ești departe plecat și eu te aștept..." Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Înnebunitele ploi și ploile calme, Ploile feciorelnice și ploile-dezlănțuite femei, Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit, Iubesc ploile,
(și câteva versuri) Dincolo de ploaie, tu ca o primăvară sub stele necunoscute-aici, în odaie, absența ta cu unghiile înfipte în nostalgia ploii - și ploaia spală chipul tău din amintiri - numai pe geam
"Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne..." Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne, Iubiții mei, priviți dansul acesta nou, nou, nou, Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
"Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!" Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, - plouă.
Da, tu: nu te mai ascunde! Am legat copacii la ochi Cu-o basma verde Și le-am spus să mă găsească. Și copacii m-au găsit imediat Cu un hohot de frunze. Am legat păsările la ochi
De noapte. De dragoste. De mai. Plăsmuiri din basme M-au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? Cine dete, oare, Strai de sărbătoare Gândurilor mele? Stau încremenit — Parcă niciodată N-am mai pomenit
De întâi de mai. De Mihai Eminescu. Azi e zi întâi de mai, Azi e ziua de Armindeni: Eu te cat, drăguța mea, Eu te caut pretutindeni. Eu te cer de la izvor, De la
O poezie de suflet. Îngăduie, Doamne, să-mi închei Rugăciunea de seară ca de-obicei: "Bunule Dumnezeu, Când ai să vrei Să mă chemi la Tine, Rogu-Te să-l iei Mai întâi pe câinele meu, lăsându-mă-n viață pe
Și te dai prins și te dai nins... Cu calul murg trage la scară tristețea în ediție de seară trasă-n volute verzi de foi volante ca rufăria fostelor amante și-n foaia cu tipăritura densă citești
Un poem de dragoste. Altfel de dragoste. De-acum aș putea Și fără picioare trăi, Da, fără de ele La cine vroiam să ajung Am ajuns. Și fără de ochi, Da, fără de ei, Aș putea
