Sunt iar îndrăgostit... Am încetat să te mai caut am încetat să te aștept am încetat să mor de dragul meu Repede-repede îmbătrânit-am obrazul mi s-a buhăit, în mine, intestinele-au slăbit și am uitat că
"Doar de-aș putea de mână să mi te țin mereu!" Simt dulce mâna-ți dragă în mâinile-mi febrile! Lin, degetele tale le-ating, de catifea,. Năvalnice extaze mă copleșesc, subtile, Şi fire nevăzute mă-nlănțuie de ea. Când
O frumoasă poezie de dragoste. Cum ceața nu lasă vreo rană Pe dealul verde-ntunecat Așa trupul meu nu lasă vreo rană Pe trupul tău minunat. Când vântul și șoimul se-adună În cerul enorm Trupurile noastre
"Brâu îți voi face din curcubeu..." Negura nopții doarme pe mal, Ca răzbunarea unor blestemuri, Reci sunt de crivăț negrele vremuri, Te voi cuprinde ca să nu tremuri, Dragă, și-al feții rumăn oval Culcă-l la
De dragoste, de dor... S-a dus albastrul cer senin Și primăvara s-a sfârșit - Te-am așteptat în lung suspin, Tu, n-ai venit! Și vara, și nopțile ei, S-a dus, și câmpu-i veștejit - Te-am așteptat
Oricât de sfântă ar fi iubirea, îndrăgostiții sunt, întotdeauna, păcătoși... Puritatea sentimentelor nu își găsește sălaș în natura umană. Ba mai mult: într-o lume a sentimentelor pure, Omul nu și-ar putea găsi liniștea, ar dispera
O poezie de George Bacovia. Muzica sonoriza orice atom... Dor de tine și de altă lume, Dor... Plana: Durere fără nume Pe om... Toți se gândeau la viaţa lor, La dispariția lor. Muzica sentimentaliza Obositor,
O scurtă poveste de dragoste. Ești atât de frumoasă..., i-am spus, iar ea mi-a zâmbit. Și am simțit zâmbetul ei vibrându-mi pe piele și explodându-mi artificii în gânduri. Ești atât de frumoasă..., mi-a spus. Și
"Mi-e dor de tine, cea de ieri..." Mi-e dor de-un vis așa curat Și alb ca albul de hermină, Să râd ca florile-n lumină, Să uit că ros e de vermină Copacul vieții scuturat... Mi-e
Încă o frumoasă poezie de dragoste. - Vreau să te văd, femeie, Sau vino să mă vezi, Mi-e dor de iarba crudă A ochilor tăi verzi; De-a tale negre gene Ce tremură ușor Ca aburul
"Mama ei de viață prefăcută, tatăl ei de soartă la mezat..." Altceva nu-i nimic Și mereu ma complic Și ce simplu mi-ar fi, Dacă nu te-aș iubi. Dacă m-aș lua după pretexte, dacă aș trage
Epitaf pentru mâine. În cele ce urmează vă propun să citiți adaptarea unui poem care circulă de o vreme (sub diverse forme și diverse atribuiri) în mediul online. Un poem al cărui autor este necunoscut.
Una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română. A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai
Un frumos sonet de dragoste. M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine, Copilul visător de altădată! Mă simt plutind privirea mea-nsetată Se pierde-n orizonturi largi, senine. De-acum, ispititori, în van mai cată Viclenii ochi... îi
12 gânduri înțelepte. E o fericire să fii iubit. E una și mai mare: să iubești. Cine le are pe amândouă e mai presus de lumea timpului, mai tare decât soarta, mai tare decât moartea.