Cultura reprezintă coroana regală a sufletului uman.
Prin cultură omul se înalță spre cerul cel mai înalt al existenței. Omul își trăiește adevărata sa viață datorită culturii. Superioritatea omului în cadrul existenței se vădește prin transcendența culturii sale. Sarcina fundamentală a oricărei culturi este aceea de a înnobila și înfrumuseța omul, de a transfigura persoana și a o situa în spațiul valorilor eterne și nepieritoare ale spiritului uman creator. Fără cultură, omul palpită într-o existență vidă, fără sens, a platitudinii.
Cultura unei nații se construiește într-un timp îndelungat, se fundamentează pe o tradiție, nu neapărat cu ajutorul instituțiilor, fie ele și cele mai bune, ci, în această direcție, elementul cel mai important rămâne omul și autoritatea lui morală, rezultată din corectitudinea principiilor și a concordanței acestora cu faptele sale. Nu încape nici o îndoială că dimensiunea primară și de bază a culturii o constituie moralitatea sănătoasă. «Esențialul e să nu pierzi măsura» – expresie ce poartă din plin pecetea culturii românești în gândirea filosofului Constantin Noica. Adevărata cultură este umanizatoare în timp ce incultura sau culturile false dezumanizează. Doar prin cultură omul își poate dezvolta la nesfârșit capacitățile mentale și spirituale; cultura îl instalează pe om în deplinătatea anvergurii ființei sale. Scopul esențial al culturii este deci de a perfecționa existența umană și de a-i asigura mijloacele necesare dezvoltării integrale ale ființei individuale și naționale.
De-a lungul istoriei, spiritul românesc a dăruit culturii universale un întreg tezaur de gândire; voi încerca, aici, în câteva rânduri, să aduc un omagiu, pomenind doar câteva nume ce au aparținut ctitorilor culturii românești din toate timpurile: Neagoe Basarab, Mitropolitul Dosoftei, Dimitrie Cantemir, Alexandru D. Xenopol, Nicolae Bagdasar, Vasile Conta, Titu Maiorescu, Petre P. Negulescu, Vasile Pârvan, Ion Petrovici, Constantin Noica, Constantin Rădulescu-Motru, Dumitru Roșca, Tudor Vianu, Mircea Vulcănescu, Mihail Ralea, Alice Voinescu, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Anton Dumitriu, Dumitru Drăghicescu, Emil Cioran, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Ion Banu, Dumitru Stăniloae, Vasile Băncilă, Ioan G. Coman, Camil Petrescu, Petre Țuțea, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, George Bcovia, Dimitrie Bolintineanu, Petru Maior, Spiru Haret, Gheorghe Șincai, Samuil Micu, Ion Budai Deleanu, Octavian Goga, Ion Minulescu, Nicolae Iorga, Dumitru Popescu, Valeriu Anania, Ion Heliade Rădulescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Eugen Lovinescu, Nicolae Steinhardt, George Călinescu, Ion Luca Caragiale, Ion Ghica, Gala Galaction… iar lista continuă; sunt multe alte nume care vor dăinui în memoria transcendentă a neamului românesc.
Rezervorul de bogăție culturală și spirituală națională este inepuizabil și așteaptă să fie redescoperit. În fața tentației globalizării nihiliste de a da uitării și a înlocui valorile fundamentale ale culturii noastre cu pseudo-valorile altora, ar trebui să opunem cu toții gândul la acești patriarhi ai gândirii românești și la tezaurul inexpugnabil pe care ni l-au dăruit prin sacrificiul vieții lor. Să nu uităm cine suntem. Să nu înstrăinăm aceste vestigii imemoriale ale sufletului românesc.
Lipsa de cultură și necunoașterea valorilor umane adevărate, atrag după sine amenințarea dispariției etosului și culturii noastre românești.
