Despre iubiri, relații și dependențe.
Se pare că în ultima vreme, cele mai la modă discuții sau articole sunt cele despre căsnicii, relații toxice și despre amante. Despre “soția-erou” care ține casa, copiii, căsnicia și bărbatul infidel, iresponsabil, imoral sau impasibil. Despre cât de mult timp a făcut ea asta și cât de lungă căsnicie a avut ea! Despre faptul că ea este o soție bună, iar el un soț iresponsabil. Despre faptul că ea l-a iubit mereu, îl mai iubește, iar o alta intervine între ei și, dintr-o dată, bărbatul iubit devine un porc, amanta o curvă și ea un soldat înfrânt.
Mi-aș fi dorit ca ea să devină o Doamnă! Indiferent de situație. Să iubească frumos până la capăt, să rămână femeia puternică, mama perfectă și să accepte deciziile omului alături de care și-a petrecut un anume timp. Și viceversa!
Poate le-am trecut eu pe toate – sau, poate, am trecut prin prea multe – și mi-am pierdut pe drum din sensibilitate, dar, privind tabloul de mai sus, simt un gust amar. Simt că dacă noi ne comportăm așa, chiar merităm să fim tratate fără lipsă de respect și înșelate. Mie așa mi se pare!
De ce? Păi, dragele mele, dacă noi nu înțelegem că nu un bărbat este buricul pământului și al vieții noastre, ci noi înșine; dacă nu înțelegem să ne prețuim, să ne respectăm și să ne iubim pe noi, înainte de orice și oricine, deoarece numai așa putem câștiga respectul și aprecierea celorlalți; dacă noi nu reuşim să ne păstrăm individualitatea și demnitatea noastră de femei, de ce ne-ar dori cineva alături?
Nimeni nu dorește să trăiască alături de un parazit sufletesc, fizic și mental! De ce parazit? Așa văd eu o ființă care este dependentă în totalitate de altă ființă și dorește să supravegheze orice gând, mișcare, privire, simțire a celuilalt. Devine sufocantă, obositoare și lipsită de orice spontaneitate.
Nimeni nu spune că nu ați fost soții bune, mame bune, angajate sau colege bune. Că nu sunteți. Dar poate, între timp, ați uitat să fiți femeile de care aveau soții sau iubiții voștri nevoie. Ați uitat să fiți iubitele și prietenele lor. Poate ați devenit între timp niște femei frustrate, obosite, geloase, invidioase și care se plâng mereu de cât de grea este viața.
Sunt insensibilă? Nu, nu sunt! Nici viața mea nu a fost și nu este ușoară. Și eu am de mers la muncă, am de călcat, de spălat, de făcut mâncare și am de gândit strategii pentru un trai dacă nu mai bun, măcar mai decent, însă îmi implic omul în toate, iar el este fericit să fie acolo. Nimeni nu pune pe nimeni să ia totul în responsabilitatea sa când într-o relație se presupune a exista doi oameni! Nu?! Dacă eu le fac pe toate, când găsesc timp pentru noi doi? Pentru mine?
A fi soție bună, înseamnă a fi și iubită și femeie în același timp. Înseamnă a oferi respect, dar, în același timp, a și pretinde respect! Nu înseamnă să faci tu tot, iar pe ei să îi țineți de Don Juani în casă. Făcând asta, exact asta veți avea mai târziu: niște copii mai mari, alintați, care vor uita să vă respecte, să vă iubească și doar vor pretinde, fără să dea nimic în schimb. Vor crede că li se cuvine totul!
Cunosc femei care țin de căsniciile lor cu dinții chiar dacă acestea nu mai există de multă vreme. Care merg să se lupte cu amantele și se bat cu pumnul în piept că au ieșit învingătoare, că el tot la ele a venit. Oare? Eu cred că un bărbat adunat de prin paturile altor femei nu este al nimănui. Cu atât mai puțin al unei soții! Este doar al lui. Faptul că se întoarce, nu este un câștig. Ce câștig poate fi un bărbat care nu te mai respectă, nu te mai iubește și care când e plictisit de rutina casei caută alte case, alte paturi, alte femei? Doamne ferește!
Mai bine scuipă în sân, zii mersi că a plecat și fii demnă! O astfel de căsnicie sau relație nu este reală. Nu este ceva firesc. Este ceva toxic atât pentru voi cât și pentru copiii voștri și societate! Mi se pare lipsă totală de respect față de propria ființă și toți din jurul nostru!
Ce vor învăța fetele de la tine ca mamă? Să depindă de un bărbat? Să se lase călcate în picioare de cineva căruia nu îi pasă de ele? Să stea la cheremul cuiva numai pentru o poziție socială, numai pentru niște reguli sociale, bani sau case??? Să accepte orice capriciu și să uite să se bucure, să fie fericite și să fie iubite?
O fată trebuie să învețe de mică să se respecte și să aibă încredere în ea, deoarece, femeia clădește și educă atât în familie cât și în societate! Trebuie să înțeleagă că nu se poate întâmpla nimic bun rămânând angrenată într-o relație toxică, bazată pe minciuni. Trebuie să înțeleagă că poate și singură, iar viața devine frumoasă când ne scuturăm de mizeriile din ea și avem încredere în noi!
Trebuie să înțeleagă că o relație înseamnă să împarți responsabilitățile, bucuriile, problemele; înseamnă să cauți soluții împreună; înseamnă să creșteți și să vă educați iubirea și relația împreună; înseamnă să vă dăruiți libertate fără să acceptați toate compromisurile doar de dragul celuilalt. Înseamnă să vă respectați pe voi înșivă, să vă iubiți, deoarece, altfel, nimeni nu o va face!
O relație înseamnă să discutați, să comunicați continuu, să țineți cont de ceea ce își dorește cel de alături, de micile sale capricii. Înseamnă spontaneitate, schimbare de ritm din când în când! Înseamnă să fii îndrăzneață cu soțul sau iubitul tău când e vorba de intimitate și să nu uiți să vorbești cu el tot ceea ce simți că este important atât pentru el cât și pentru tine. A face dragoste nu e același lucru cu a face sex. A face dragoste înseamnă a căuta mereu să fii în armonie cu omul iubit, să îl faci să te placă și să te dorească și viceversa. Nu să dăruiești doar tu, ci să instigi să ți se dăruiască. Mult timp am crezut că sexul nu e important într-o relație. Și am pierdut mult până să înțeleg de ce am pierdut. Însă sexul nu va ține niciodată o relație. Așa cum nu o vor ține nici copiii! Nu este singurul factor și nici cel mai important. Într-o relație, fiecare factor e important și, uneori, fiecare factor devine cel mai important! Nimic nu trebuie neglijat deoarece chestiile mici sunt cele care provoacă cele mai grave daune!
Eu nu cred nici în soții, nici în amante. Cred însă, sincer, în faptul că există femei, bărbați și relații care au mers, dar nu mai merg și, uneori, unele femei nu pot și nu vor să realizeze faptul că pot trăi și fără acel bărbat care dacă le înșeală e clar că nu ar mai trebui să rămână alături de ele. Din simplul motiv că nu mai este de încredere și, cu siguranță, nu le mai iubește! Este vorba de ceva ce poate a fost frumos, dar, undeva pe parcurs, s-a pierdut și s-a născut în altă parte. Eu nu văd pe nimeni vinovat într-o astfel de situație, deși aparent ar fi. Văd însă că e vorba despre schimbări, iubiri, oameni și viață. Exact așa cum uneori este ea. Văd că, uneori, trebuie să învățăm să renunțăm și să avem încredere în noi, fără să devenim dependenți de cineva.
Când vom învăța că un om doar ne completează, nu ne întregește, poate nici amanta nu va mai exista!
Dragostea adevărată nu e cea care te înșeală și te rănește, ci este aceea cu care mergi mână în mână și suflet în suflet știind că nu te va lăsa la greu niciodată! Dacă nu înțelegi acest aspect și rămâi prea mult într-o altfel de relație, poți pierde șansa de a fi cu adevărat fericită, iubită și respectată…
Nu înțeleg de ce se caută mereu un vinovat, când este clar că, în absolut orice relație, vinovații sunt minim doi și anume, cei doi implicați direct în ea. Adică și tu însuți! De ce ne sărim mereu pe noi, nu pot înțelege! Căsnicia sau iubirea, din punctul meu de vedere, nu înseamnă dependență, nu trebuie să fie un câmp de luptă unde se nasc eroi și ridicăm poduri sau încercăm să ne convingem că speranțele se împlinesc, că oamenii se schimbă.
Oricât de mult aș iubi, acolo unde se termină respectul și dragostea, îmi iau valiza și plec! Sărut fruntea, zâmbesc frumos și merg mai departe! Nu am nici un motiv să rămân lângă un bărbat care nu mă mai vrea și nu mă mai iubește. Dragostea ori este, ori nu!
(foto: Kindra Nikole)
Extrem de profund…Extrem de realist…Extrem de adevarat…