Rămâi cu mine şi aratã-mi lumea
Cea necuprinsã-n cărţi şi în atlase
O lume plină de lumini şi umbre
De chipuri reci, ori calde şi frumoase.
Rãmâi cu mine şi trage-apoi zăvorul
Ca vântul care suflă aprig în destine
Sã nu atingă şi sã-mi ducă dorul
Spre culmi înalte ce nu ştiu de tine.
Rãmâi cu mine şi-n braţe mã cuprinde
Mã strânge cu putere pân’ nu mai pot striga
Mã leagănã pe-un zâmbet şi focul meu aprinde
Mã du în lumi pierdute dar nu din calea ta.
Mã urcã şi coboară cum ţi-i voia
Mã ţine lângã tine sau dã-mã la o parte
Mã sprijină cu tâmpla sau lasã-mã sã cad
Iubeşte-mã de poţi, de nu, eu mã retrag.
Un drum pe jumătate nu este pentru mine
Un vis pe jumătate mai bine tu îl ţine
Un cânt pe jumătate nu poate sã aline
Un vers pe jumătate, un stih el nu devine.
Mai am putin si invat versurile …Nu poti citi si trece mai departe,simti nevoia sa ramai in atmosfera.Sunt versuri pline de alin si duiosie…te mangaie…
Iti reuseste f.bine poezia de dragoste…Incearca si proza!Bravo,ti-a reusit si asta Gabito!