Un gând.
Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile și adversitățile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieții noastre, ce-am lăsa în afară?
Bănuiesc că putem lăsa niște sentimente.
Mai puțin de ură, întrucâtva de patemi, dar… de dragoste mai ales.
Nichita Stănescu
(31 martie 1933 – 13 decembrie 1983)
