Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Simt frunzele că toamna e aproape…
Le-aud de-un timp a teamă cum foșnesc,
le văd de-o vreme cum se-ngălbenesc
la gândul că și ele-or să se-adape
din apa morții,-al cărui gust nu-l știu,
să treacă vama înspre-o altă viață…
Simt frunzele că seacă de verdeață
pământul, că mulți sâmburi de pustiu
sunt puși la încolțit de-a brumei mână,
că se trag sfori de vânt și se-mpletesc
cu sfori de nori, că florile pălesc
ne mai având lumină la-ndemână
destulă cât a viu să mai zâmbească…
Simt frunzele-ntr-un fel, cumva-ntomnarea-n
al lumii vad cum își așază marea
dar tot visează-n aer să plutească…
