Cina cu Gandhi

Sînt, de cîteva zile, la Caux, în Elveția, într-un loc de unde se propagă schimbarea. Caux, care pînă la începutul secolului era un sat de munte, greu accesibil și cu posibilități reduse, a intrat în atenția politicii internaționale prin cîteva momente cheie: Frank Buchman, fondatorul inițiativelor pentru schimbare, gîndea, la sfîrșitul primului război mondial, un program de re-înarmare morală, un cadru de reconstrucție spirituală și etică unde foștii inamici să se poată reconcilia.

Născut în Pennsylvania în 1878, Buchman face parte din grupul Oxford, iar în 1938 vedea remediul Europei în redescoperirea valorilor simple pe care mulți se pare că le-au uitat: onestitate, puritate, dăruire și dragoste. Criza europeană era, după părerea lui, una morală și aici trebuia acționat. Filosofia lui era că schimbarea personală poate duce la o schimbare socială, fără a se ține cont de doctrine, religii sau diferențele dintre oameni. Robert Schuman, Mahatma Gandhi, Kofi Anan, Cornelio Sommaruga, Rajmohan Gandhi sînt doar cîteva nume sonore din sutele de personalități care au adoptat platforma și inițiativa schimbării aici, la Caux.

Într-o seară, ca parte a programului de dăruire în spiritul comunității, servesc la cină împreună cu dl Rajmohan Gandhi, nepotul celebrului gînditor al cărui nume îl poartă. Are o statură discretă și nobilă, iar tot ceea ce face – că ține prezentări academice sau servește cafeaua celor cu o jumătate de secol mai tineri decît el – este pus sub semnul simplității și al bucuriei. Mă bucur împreună cu el servindu-i pe ceilalți și trăiesc, din plin, minunea împărtășirii cinei. Mă luminez la gîndul și la faptul concret că pot fi de folos comunității și, în tandem, zîmbim servind ceai sau cafea.

Nu caut răspunsuri la întrebări ce mă macină, nu îl provoc la dialoguri filosofice – trăiesc, pur și simplu, sub semnul bucuriei pline de a fi în slujba celorlalți și îmi dau seama că acesta este unul din cele mai frumoase sentimente care pot anima un suflet! Savurez bucuria de a fi util și îmi dau seama că ceea ce se promovează aici este un fundament al politicii universale – să poți fi util celorlalţi și, servind, să te bucuri de bucuria altora.

Smerenia devine, aici, un atribut al bucuriei de a fi!

Mihai Patrascu

Mihai Patrascu De același autor

Născut la Baia Mare, în 22 iunie 1974. A publicat peste 50 de studii, articole, recenzii sau traduceri în România, Elveţia, Franţa, Italia, Canada, Bulgaria, Mexic. Cărţi publicate: Jurnal (1998), Profeţi ai Mileniului (1998), Scrieri despre Nikos Kazantzakis (1999), Vallarta (2000), Palermo (2003), Acasă înseamnă Europa (2003), Oameni, fapte, zboruri (2012).

Recomandări

Adaugă comentariu