Dă-mi liniștea eternă tu, Dimineață blândă,
Trezește-mă din nou stropindu-mă cu rouă,
Ascunde-mă sub soare, de norii ce-s la pândă,
Ridică-mă din lumea în care tot mai plouă…
Adună-mă cuminte, bucată cu bucată,
Mă strânge-ntr-un buchet cu flori de iasomie
Să te respir adânc din lacrima curată
Ce picură mărunt pe foaia de hârtie.
Înșiră-mă apoi în tainice cuvinte
Și scrie-mă chirilic pe-o scoarță de copac,
Păstrează-mi înțelesul în piatra din morminte,
Pictează-mi dorul alb, pe-un colț de catafalc.
Vibrează-mă în note pe-un portativ Albastru
Ca vântul să mă cânte în iad și pe pământ,
Răsfiră-mă-n lumina de seară-a unui astru
Să mă audă cerul cum îi vorbesc, tăcând.