Reminiscență

reminiscentaDă-mi liniștea eternă tu, Dimineață blândă,
Trezește-mă din nou stropindu-mă cu rouă,
Ascunde-mă sub soare, de norii ce-s la pândă,
Ridică-mă din lumea în care tot mai plouă…

Adună-mă cuminte, bucată cu bucată,
Mă strânge-ntr-un buchet cu flori de iasomie
Să te respir adânc din lacrima curată
Ce picură mărunt pe foaia de hârtie.

Înșiră-mă apoi în tainice cuvinte
Și scrie-mă chirilic pe-o scoarță de copac,
Păstrează-mi înțelesul în piatra din morminte,
Pictează-mi dorul alb, pe-un colț de catafalc.

Vibrează-mă în note pe-un portativ Albastru
Ca vântul să mă cânte în iad și pe pământ,
Răsfiră-mă-n lumina de seară-a unui astru
Să mă audă cerul cum îi vorbesc, tăcând.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Mihaela G.

Mihaela G. Blog | Facebook | De același autor

Simt că m-am născut într-un secol căruia nu-i aparțin. Mă regăsesc doar când scriu.

Recomandări

Adaugă comentariu