Revelație
O poezie frumoasă și un mare actor și recitator român. Există, mai există, chiar există În lumea asta tragică și tristă O fată cu alura de artistă Ce-și tamponează nasul c-o batistă. Ea vine cu
Literatura
Valțul rozelor
O foarte frumoasă și foarte cunoscută poezie. Pe verdea margine de șanț Creștea măceșul singuratic, Dar vântul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la danț. Întâi pătrunse printre foi, Şi le vorbi cu voce lină,
Ură
Din suflet... Dacă-aș fi trăsnet v-aș trăsni, V-aș îneca dacă-aș fi apă, Și v-aș săpa mormântu-adânc Dac-aș fi sapă. Dacă-aș fi ștreang v-aș spânzura, Dacă-aș fi spadă v-aș străpunge, V-aş urmări dac-aş fi glonţ, Şi
Înțelegere
Înțelepciune: o poezie ale cărei sensuri sunt dureros de valabile și astăzi. Las lumea să disprețuiască Ascunsa taină dintre noi Prejudecata omenească Arunce-n cale-ți cu noroi În fața idolilor lumii Nu plec genunchii, nu cerșesc,
Sonet iubirii împlinite
Un frumos sonet de dragoste. iubesc amarul gurii tale colț și ochii-nguști, minuscule paftale sub pacea nedecisă a frunții tale sclipind verzui ca stelele pe bolți și genele rapide, inegale și-acel surâs pe care îl
Mi-e somnul prețios…
Un catren de Michelangelo Buonarroti. Mi-e somnul prețios și-mi pare bine că piatră sunt și-am simțuri adormite cât timp în jur e crimă și rușine. Nu mă trezi. Vorbește pe șoptite... Michelangelo Buonarroti (6 martie
De-a pururi eu voi semăna cu luna…
Un sonet de dragoste. Cu ochii tăi văd o lumină lină, ce-n ochii-mi orbi nu prinde să răsară. Cu pașii tăi, la fel, port o povară ce-i pentru pașii-mi osteniți străină. Arípa-ți, fără pene, mă
Despărțire
O frumoasă - și tristă - poezie de dragoste. Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim Eu creanga
Numai noaptea
O foarte frumoasă poezie. Numai noaptea vino, când tăcerea Se lovește tainic de ferești, Când ma-nchid ursuz în încăperea Unde stau și-aștept să te ivești. Ca un fur ce vrea să-mi intre-n casă, Dar s-a
Prin urmare nu mă mai iubești
Măcar o dată în viață cu toții am simțit astfel... Prin urmare nu mă mai iubești, nu mai vrei comori înflăcărate, vrei de-acum comori adevărate, fapte, nu himere și povești. Zici acum că toate-au un
De ce iubim femeile
Ei bine, iată de ce... Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii trași înapoi și nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac. Pentru că trec cu un curaj
Romanță negativă
Și fiecare-am coborât în câte-o gară... N-a fost nimic din ce-a putut să fie, Și ce-a putut să fie s-a sfârșit... N-a fost decât o scurtă nebunie Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!... N-am fost
Antiteze
Înțelepciune. N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi; surâd numai acei care suspină Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Şi dacă singur rana nu-ți
Boala
Într-o zi, când m-am născut... Doctore, simt ceva mortal Aici, în regiunea ființei mele. Mă dor toate organele, Ziua mă doare soarele Iar noaptea luna și stelele. Mi s-a pus un junghi în norul de
Bărăgan
O recitare. Țipătul de lehuză al cocorilor! Ies să mă uit cum se naște ceața. Cerul boltit ca o creastă de cocoș, Aripile cocorilor se îmbucă pe zimți. Urcă precum marfarul pe munte Șirul lung