De ce mâine vom trăi mai prost decât ieri

Câteva explicații pentru oamenii inteligenți.

O serie de gânduri ale lui Gustave Le Bon, creatorul psihologiei sociale, a căror veridicitate am experimentat-o pe propria piele. Și, din nefericire, vom continua să o experimentăm.

“Într-o mulțime se adună prostia, nu bunul simț”

Mulţimile, contrar indivizilor care le compun, nu au capacitatea unei judecăţi critice. Individul din cadrul unei mulţimi nu mai este el însuşi, ci un automat pe care propria sa voinţă nu-l mai poate dirija. În momentul în care face parte dintr-o mulţime, un individ, chiar dacă este o persoană foarte cultivată, îşi pierde capacitatea de a judeca critic şi se comportă în mod afectiv, având chiar manifestări primitive şi barbare. În consecinţă, judecăţile morale ale unei mase sunt independente de originea sau intelectul indivizilor care le compun.

În sufletul colectiv, aptitudinile intelectuale ale oamenilor şi, în consecinţă, individualitatea lor se şterg. Eterogenul se îneacă în omogen şi însuşirile inconştiente domină. Această punere în comun a insuşirilor obişnuite ne explică de ce mulţimile nu sunt capabile să îndeplinească acte care reclamă o inteligenţă superioară. Mulţimile nu cumulează inteligenţa, ci mediocritatea.

“Dominăm mai uşor oamenii incitând pasiunile lor decât ocupându-ne de interesele lor”

Mulţimile psihologice sunt credule, sunt capabile să accepte afirmaţiile cele mai neverosimile; de aceea, ele pot fi manipulate acţionându-se asupra imaginaţiei lor. Ca urmare a credulităţii lor, mulţimile sunt uşor excitabile şi nu pot fi convinse prin argumente. Mulţimile nu sunt capabile să resimtă decât sentimente simple şi extreme. Opiniile, ideile şi credinţele care le sunt sugerate sunt acceptate sau respinse în bloc şi considerate ca adevăruri sau erori absolute.

Un dictator nu este decât o ficţiune. În realitate, puterea lui se diseminează între numeroşi sub-dictatori anonimi şi iresponsabili a căror tiranie şi corupţie devin în scurt timp insuportabile.

Prima dintre calităţile unui candidat este prestigiul. El poate fi înlocuit de avere. Talentul sau geniul nu contribuie la succes.

Gustave Le Bon (7 mai 1841 – 13 decembrie 1931),
Psihologia mulţimilor (1896)