Lăsându-ne unul pe altul răniți…
Abia te-am părăsit
și umbli în mine, cristalină
sau tremurând,
neliniştită
rănită de mine însumi
sau copleșită de dragoste,
ca atunci când ochii tăi se închid
peste harul vieţii
pe care ți-l dărui fără încetare.Dragostea mea,
ne-am întâlnit
însetoșați
și ne-am băut toată apa
și tot sângele;
ne-am întâlnit înfometați
și ne-am mușcat
așa cum mușcă focul,
lăsându-ne unul pe altul răniţi.Dar așteaptă-mă,
Păstrează pentru mine dulceața ta…
Eu îți voi dărui, de asemenea,
Un trandafir frumos.Pablo Neruda (12 iulie 1904 – 23 septembrie 1973)
Absența
