Câteva dintre gândurile lui Constantin Noica.
“Ce se poate face cu acest «a gândi» românesc plin de măsura ? Experiență de înțelepciune poate; dar experiență de filozofie ? A gândi e, în general, tocmai dimpotriva: a te dezinteresa, a te înstrăina. Sau poate fi și asta; a fost și asta, iar atunci s-a întâmplat filozofia. Când se vorbește de prin raport la înțelepciunea țărănească, se face o amabilă deviere de sens. Dar fără îndoială că e vorba și aici de o anumită sensibilitate filozofică. Întrebarea e: fără a fi sensibilitatea aceasta o filozofie, poate fi obținuta o filozofie în prelungirea ei? Și are sorti să fie o filozofie mare ?”
(Pagini despre sufletul românesc)
“Orice om la sfârșitul vieții trebuie să scrie Autobiografia unei idei. Ce e mai adânc în noi decât noi înșine este gândul. Ce gând te-a purtat ? Ce gând ai slujit ?”
(Carte de înțelepciune)
“Dacă n-ai avut tăria singurătății, trebuie s-o ai pe cea a însingurării, măcar…”
(Jurnal de idei)
