Te-am smuls aseară din brațele liniștii nocturne și te-am aruncat în necunoscutul vârtej al gândurilor M-ai implorat cu o ultimă bătaie a aripilor să am milă de tine Să nu te las iar pradă rațiunii
Peste 2000 de oameni sunt așteptați la Hora de Sânziene, care deschide Sărbătoarea Internațională a Iei la Sibiu. "De sărbătoare, de lucru sau de ceremonial, IA a însoțit femeia pe tot parcursul vieții. Ca orice
Vineri, 24 iunie 2016, 15 instituții culturale din București organizează, sub egida EUNIC, cea de-a zecea ediție a Nopții Institutelor Culturale. British Council, Centrul Ceh, Centrul Cultural Turc „Yunus Emre", Delegația Valonia-Bruxelles, Forumul Cultural Austriac,Fundația
Spune-mi ceva duios și rar - ori dacă vrei mai bine-un cântec, spune-mi câte primăveri și veri s-au întrecut făcându-ți dar privirea să ți-o-ncânte prin descântec?
Fiecare celulă a mea gravitează în jurul copacilor autobuzelor copiilor şi A dimineţilor siberiene în care palpită priviri în umărul meu stâng Îmi imaginez un montagne-russe cu oameni calzi munţi abrupţi Şi o reîntoarcere în
Printre clape de os Înecate în roșii ape Zăcea un babilon de versuri Acolo am auzit prima oară liniștea, Când s-a izbit de icoane.
Cum am murit eu în mine n-o să-mi mai moară niciodată nimeni.
Îşi trece uşor degetele peste scoarţa aspră a arţarului. Copacul freamătă cu frunzele scuturate de o pală de vânt. Bărbatul continuă să-l pipăie până când simte sub deget glonţul înfipt sub scoarţă. "Tare bun mi-ai
Ia-mă copilărie, cu surâsul tău, cu îndelungata ta mirare, și fă-mă, pentru câteva clipe, copil: cu involtă candoare să râd, să nu se simtă în mine obosita zbatere de aripi, si du-mă in sus, înălțat
Pe marginea prăpastiei cultiv sentimente Din care voi face un pod îngust, o punte Să ajung în interiorul tău unde lupte, Lupte se dau printre gânduri inocente. Să te găsesc veselă, optimistă, onestă, Răbdătoare, o
Nimic şi nimeni nu mi te va şterge din gând, iubire... Pe-orişicare drum pavat cu vise amândoi vom merge, de mână printre umbrele duium sau printre flori de câmp îmbobocite. Nimic şi nimeni nu ne
cu brațele întinse pășești pe strada plouândă din tine pentru ca, accidental, trupul să-ți pice în brațele oricărui bărbat iluzionat de ideea că chipul tău de femeie nu e decât un suvenir ostil plăcerii când
Dă ploaia mai încet, i-am spus stăruitor. Pentru că era infinită inundația de tăcere care ne împrejmuia Stingându-și scrumul în propriile sleite brize Aparținându-ne complet și ireversibil, Am decis să punem stăpânire pe ele, Așa
Pas pe hârtie sunt, Murdărindu-mă cu spații Închise de cerneluri Și de poante lirice Pe care dansez frenetic... Pas emblematic frâng, Căutând negăsirea În încremenită alergare... Iar în şesul rândurilor Se văd deja urmele Mele
Crezi că ai nevoie de întuneric să faci lipsită lumina, să o faci să dispară? Distanța de la retină la oglindă crezi că e prea mică încât să te pierzi în cel mai tenebru labirint