Ce multă lume și ce puțini oameni... Sînt vechi - și adînci - răfuielile mele legate de educația noastră. De fapt de sistemul de învățămînt pe care îl avem. Care se denaturează pe zi ce
Tot ce ştiam, ştiam pentru că tu erai cu mine. Ochii tăi se închideau cu sunete de table ascuţite, se deschideau cu invocaţii de brahman şi se-nvârteau fără să-mi dea de ştire. Cântau pantofii tăi,
Până şi cizmele îmi stau trântite la intrare, una într-o direcţie şi una în cealaltă. Ca o atenţionare. Nu pot vorbi despre trecutele mele nopţi, sunt mult prea grele. Ca stropii aceia de Samsara suspendati
Ne-am întâlnit întâmplător, trei ani mai târziu, în faţă la Cărtureşti. Era şaişpe ianuarie. Dăduse chiciura peste copacii de pe Magheru; o puştoaică în ditai fularul şi ditai adidaşii imortaliza momentul cu un Nikon entry-level.