Iubirile nu mai sunt ce erau…
Asta am aflat într-un fel sau altul pe propria piele sau pe pielea celor din jurul nostru. Iubirile au ajuns să se consume mai rapid decât se construiesc sau se simt. Nu mai înseamnă plimbări, zâmbete, flori dăruite, săli de cinema unde ne bate inima asemeni unui clopot în aşteptarea mâinii care se va furişa pe spătarul scaunului nostru şi a gurii ce ne va fura un sărut. Nu mai înseamnă timp în care să ne cunoaştem, să adunăm amintiri. Înseamnă o seară undeva, sau o plajă, sau o zi, apoi un sex nebun, câteva luni de relaţie şi apoi starea de gol, de incomplet, de altceva. Oamenii nu mai investesc încredere, respect şi sentimente în oameni. Investesc doar timp. De regulă timp pierdut. La atât de reduc relaţiile în ultima vreme.
Şi uite aşa, ne-am trezit, noi romanticii, într-o epocă în care nimic nu mai are gustul aşteptărilor frumoase, al batistelor cu colţuri brodate, al sunetelor de chitară, al pietricelelor aruncate în fereastră, al mirosului pe care numai o sciroase poate să îl aibă. Emoţiile au fost înlocuite cu trăiri date pe rapid. Oamenii nu mai repară ce este stricat. Înlocuiesc. Oamenii înlocuiesc tot de la aparate casnice la relaţii, oameni şi căsnicii. Într-o zi se va inventa, probabil, căsnicia de unică folosinţă.
Nici infidelitatea nu mai este ce era. Am ajuns să ne luptăm care înşelăm mai mult şi mai bine sub deviza: “m-ai înşelat, te înşel şi eu”!.
Internetul a devenit un fel de câmp de bătălie şi el. Cine are mai multe cuceriri. Cine are cât mai multe inimi frânte la activ. Câte femei sau bărbaţi se luptă pe pagina personală pentru recunoaştere. Care silicoane sunt mai la modă. Sau pantofi. Sau iubiţi. Şi uite aşa.
Toate sentimentele au fost reduse ca intensitate. Oamenii uită că defapt iubirea locuieşte în suflet, iar infidelitatea tot acolo se manifestă. Nu doare atât de mult gestul, cât faptul că undeva în noi ceva s-a frânt. Încrederea aceea pe care ne-am pus-o în sufletul alcuiva, sperând că va avea grijă de inima noastră.
Oamenii se ocupă tot mai mult de aspect, de contul din bancă, de iubite sau iubiţi la modă. De suflet, din ce în ce mai puţin. Aud de tot felul de magazine, de saloane deschise pentru înfrumuseţare. Eu aştept să se deschidă unul pentru a ne înfrumuseța şi însufleţi şi sufletul. Și inima. Și umanul din noi. Prea ne-am depărtat de ceea ce ar trebui să fie viaţa.
Pictură realizate de Milena și Vlad, doi artiști bulgari care-și semnează lucrările sub numele de Gargovi.
Minunat spus! Este păcat, însă, că am ajuns aici….
Eu dădeam vina pe Canada, pe capitalismul ăsta nenorocit, deși pe undeva imi inchipuiam că o fi vreo epidemie mondială..Păcat, intr-adevăr.
Splendid articolul!
Cei care-l citesc ar trebui sa faca si un mic comentariu.
In felul acesta ne vom da seama ca suntem o minoritate insemnata si deosebita(avem sentimente)!
genial…realitatea zilelor noastre…!!!
Pictura este absolut superba! Iar articolul foarte adevarat, din pacate..
Foarte adevarat articolul dvs.
Salon de infrumusetat sufletul exista, vin multe suflete frumoase aici – e chiar o casa cu suflet.
Oameni frumosi exista, casnicii frumoase cu multa iubire si respect exista, suflete frumoase deschise catre frumos exista…..dar cine le ia in seama……e mult mai comercial si la moda negativismul,si “oaia neagra” a societatii…..
Optiuni sunt,cine e vinovat ca nu sunt accesate?
Decizia personala a fiecaruia…asa ca sa nu ne mai plangem!
Vinovati suntem cu totii.In aceeasi masura.Autoarea n.a specificat si faptul ca ne place sa aruncam vina pe…celalalt…:-(
Foarte adevarat,Ramona Sandrina. Ma bucur sa mai vad ca sunt oameni care isi dau seama de adevarata stare a lumii actuale, “moderne” Cea care are de toate si a uitat firescul. Iar nefirescul a ajuns firesc. Sa speram ca noua cei care ne dam seama nu vom gasi suflete pentru viata decat ca a le noastre.
TAGMA CUM LAUDE !!!
…..iubirea = un sentiment pur……restul….viata…..
Frumos si adevarat!
Doamne, ce mi-a placut!!!!! mi-a placut la nebunie!!!!!
Sper sa nu imi atrag oprobriul celor de aici… Nu cred ca s-au schimbat oamenii, ci s-a schimbat oferta sociala. Stabilitatea venea odata si din faptul ca, odata facultatea terminata, il suportai si daca, intre timp, aflai ca e “rau de musca” sau si daca, intre timp, devenea betiv. Pentru ca, in coltul tau obscur de birou, o alta sansa de refacerea vietii era putin probabil sa mai aterizeze… Privesti problema prin prisma tumultului Marelui Oras. Este posibil ca, in colturi obscure de tara, stabilitatea prezentata de mine sa persiste, exact in aceleasi conditii…
Foarte frumos articolul, dar eu cred ca depinde de fiecare.
Intr-adevar oamenii trebuie sa mai si repare nu sa vrea totul de-a gata si cand s-au dus primele emotii sa vrea pe altcineva. citisem la un moment dat o chestie in care cineva spunea ca dupa o vreme de la inceperea relatiei se plangea ca nu mai e aceeasi emotie cand se tine de mana cu respectivul, ca nu mai e aia si cealalta, etc, si trecea la urmatorul. Adevarul este ca da, daca asta crezi ca e dragostea, e adevarat, dar dupa cateva luni si daca ai fi cu Brad Pitt prima infatuare trece si ii iau locul o multime de alte emotii, care poate la suprafata nu mai sunt asa de puternice ca fluturii din stomac, dar sunt mai adanci, impamantenite in suflet. Acum ca sa sprijin articolul de mai sus, ca eu de fapt sunt de acord, doar ca vreau sa punctez faptul ca e bine sa reparam decat sa inlocuim, trebuie sa ne readucem aminte ca nimeni nu e perfect in primul rand. Toti avem ceva defecte, doar ca trebuie sa traim cu ele si sa invatam sa ii iubim si pe cei de langa noi cu cele pe care le au si ei. Nu conteaza ca esti nascut la tzara sau la oras, daca ai sau nu stabilitatea banului si caldura zilei de maine. Dupa parerea mea financiarul trebuie sa aiba rolul lui si anume de a aduce o stabilitate si o multumire ca maine avem cum sa ne satisfacem nevoile de prima treapta a piramidei lui Maslow, iar iubirea unuia fata de celalalt ar trebui sa fie altceva, indiferent daca avem sau nu un serviciu, daca avem sau nu bani sau daca am eu mai mult sau el mai mult. Cred ca numai cand pui materialul / financiarul pe primul loc in viata ta nu esti multumit niciodata cu nimeni. Si daca ar fi cel mai bogat om din lume, tot i-ai gasi defecte si ai vrea altceva, pentru ca asta se intampla cu gandirea materialista. tot timpul vrem mai mult. Mai bine sa ne bucuram in fiecare zi cu ce avem (mai ales daca am decis o data ca e ceea ce vroiam) si sa invatzam sa iubim dincolo de material, de aparenta, de ce zice lumea, de ce probleme apar in viatza, ca nicioadata nu poti zice ca nu e nicio problema, si nimeni nu are probleme.daca nu avem probleme si challenges, nu crestem. Scuze daca am scris prea mult.
Trist de adevarat si din pacate acest flagel se va adancii, copii nostri vor fi, deja sunt si mai insingurati si lipsiti de iubire, relatiile si casniciile sunt ca la piata, negociabile, de foarte scurta durata, iar daca se lungesc devin o corvoada, cel putin pentru unul din parteneri, iubirea pura, adevarata, nu mai face apanajul zilelor noastre, pe vremuri pana si amantii se iubeau, si inselatul presupunea iubire, aplecare, afectiune, intelegere, motivatie, exista un echilibru, parerea mea sincera este ca trebuie sa citim mult, sa vedem filme de calitate, sa socializam cu oameni de calitate si astfel poate ne protejam sufletele de suferinta, pt ca reteta minune nu exista decat in iubire!
Cu tineri ca Domnia Ta, Ramona, impartasirea sufletului va ramine vie si nu se va usca in “sintagma internet”.Scrisul iti este “infrumusetarea sufletului”la domiciliu, in calatorie si, de ce nu, la/ca munca.Si indrazneste caci sintem destui in lume, trebuie doar sa vrei sa ne vezi in umbra cuvintelor!Cit despre subiectul casnicie…poate un volum viitor va incerca sa il cuprinda…
Unii!!! Unii oameni, nu oamenii!
E doar o chestiune de educaţie a şti, că fiecare gând creează un spaţiu personal. În lispa acestuia apare un timp străin care fură viaţa, identitatea. Sentimentele nu sunt lucruri, nu se văd, motiv pentru care au nevoie de o altă abordare. Personajele care se trezesc a fi suferinde în plan sentimental, ar face bine să-şi facă timp pentru ele şi apoi să aibă pretenţia de la alţii. Nu ? Atunci, nu. Punct.
“Iubirile nu mai sunt ce erau…” Cand erau asa de minunate? In vremurile cand casatoriile se incheiau fara ca mirii sa se vada, doar din considerente de rang si avere? Si pe toata viata, fara putinta sa scapi sau sa-ti scapi copiii de posibilul agresor? Sigur nu erau de unica folosinta. Din pacate. Cea mai frumoasa poveste de dragoste din evul mediu este una despre o sotie adulterina , Guinevere si cel mai de incredere cavaler al lui Arthur.Lancelot, asa de incredere ca nu s-a sfiit sa-i arda consoarta. Infidelitatea, tradarea, lipsa de respect exista de cand exista oamenii. Nu s-au inventat acum. E suficient sa studiezi istoria sa-ti dai seama ca oamenii s-au preocupat intotdeauna de aspectul fizic, de bani, de iubiti /te la moda. Curtezanele celebre erau niste prostutuate de lux foarte apreciate in toate timpurile. Oamenii nu mai repara ce este stricat pentru ca nu este stricat, ci mort. Iubirile nu mai sunt ce erau pentru ca din ce in ce mai multi oameni nu mai vor sa-si duca viata ca niste zombies. Iar asta este un lucru bun. Pentru suflet mai ales, este bine sa traiesti, nu sa fii un mort viu.
e minunat articolul si din cauza ca sunt generatia care a reparat totul in viata , am ajuns sa-mi pretuiesc partenerul chiar daca au trecut citeva decenii bune si constat ca totul rezida in respect si prietenie sincera.Asta e scheletul relatiei si sper sa ne bucuram de noi , multi ani de-acum inainte Concluzia :pastrati respectul fata de omul de linga voi si oferiti iubire cit incape
Bine punctat!…Trist dat adevarat,pacat ca am ajuns aici…
Rezumatul vietii secolului XXI.Foarte trist si din pacate ADEVARAT .
Eu cred ca asa a fost mereu si dovada stau cartile de literatura si istoria. Putini oameni au fost si sunt in stare sa iubeasca, pentru ca majoritatea sunt mici, meschini, superficiali. Multi interpreteaza iubirea dupa bunul plac. De fapt, iubirea vine din altruism, din dedicatie, din intelepciune, din bunatate, din toleranta, din intelegere. Oamenii confunda sentimentele profunde cu afectele- aici e greseala. Sentimentele se cladesc pe trasaturi de caracter solide si au nevoie de timp, mult timp. Omul iubeste cat e el in stare sa iubeasca.
Trist, dar din pacate din ce in ce mai adevarat! Felicitari pentru articol!
Lumea s-a schimbat. A evoluat, ne place sa credem. Nu mai putem compara viata de azi cu cea de altadata. Dar trebuie sa ne adaptam, nu sa traim in trecut. In zilele noastre, Timpul a devenit una din cele mai pretioase resurse, iar a-ti face timp pentru cineva poate insemna o mare dovada de iubire.
In zilele noastre, putem iubi intr-o luna cum nu au facut-o cei din trecut in decenii de viață pentru ca ne permitem. Nu mai suntem constranși de atatea prejudecăți, de frica de a fi condamnați de gura lumii. Si iata si paradoxul de azi: desi mai ocupați, poate oamenii sunt, azi, mai liberi ca niciodata. Mai liberi sa iubeasca cand si cat simt.
P.S: Scrisori am avut si atunci, am si azi. Electronice, e adevarat. Dar tot gandurile persoanei dragi sunt acolo, si cu la fel de multa emotie asteptam un e-mail, ca pe un poștaș. Doar ca, din fericire, e-mailul vine mai repede. Da, si asteptarea are frumusetea ei. Dar oare nu am asteptat destul?
Minunat tablou!