Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Când ni se dă o dorință…

Tobosarul

Are doar șapte ani. Și e senzațional. Jaxon Smith a învăţat singur să cânte la tobe și, după cum spune, își...

Continuare...


Powered by

Când ni se dă o dorință…

Cosmin Neidonide @
10 January 2017

Împreună putem supraviețui ignoranței. Susține și tu Webcultura.

Ne puteți citi astăzi și mulțumită lor.

Când ni se dă o dorință ni se dă – cel mai adesea – și mijloacele împlinirii ei. În spiritul acestei idei îmi construiesc optimist o listă pe care îmi propun să o urmez în noul an.

Nu îmi doresc lucruri spectaculoase, nu vreau să fiu genial, am, vorba lui Camus, suficiente probleme, încercând să fiu om pur și simplu.

Se prea poate ca cel mai frumos mod de a-ți trăi viața să nu însemne altceva decât să înveți a năzui mereu, crezând în toate visele la care, de regulă, oamenii adulți renunță, fiind ocupați să-i imite pe alții ori din teama de a nu părea zânateci în ochii altora. Avuția noastră interioară, singura care contează, este dată, între altele și de consistența năzuințelor pe care le avem.

Mulțumind anului care a trecut, vreau ca în Noul An:

– să sporesc frumosul din lume, surâzând și zâmbind mai des. Ajunge lumii amarul ei, la ce bun să mai cârcotesc și eu!
– să muncesc mai putin și să mă bucur mai mult!
– să vorbesc mai puțin, învățând beneficiile tăcerii!
– să observ lumea și oamenii din jurul meu cu atenție, judecându-i mai puțin sau mai bine deloc!
– să nu vorbesc pe nimeni de rău, dar să nu ezit să vorbesc despre binele făcut de alții!
– să-mi îmbrățișez copiii mai des, spunându-le mai mult cât de fericit sunt că-i am!
– să citesc mai multă poezie!
– să dărui clipe, din clipele mele, oamenilor pe care îi prețuiesc!
– să învăț a mă ruga nu atât pentru a cere ceva, ci pentru a mulțumi pentru tot ceea ce am!
– nu vreau să cer mai mult timp, ci vreau să deprind mai bine știința întrebuințării lui!
– nu vreau să mă întreb dacă există viață după moarte, vreau să fiu pe de-a întregul conștient că există viață, și că ea poate fi minunată, înaintea morții.
– să înțeleg mai bine că nu pot spori semnificația vieții mele, decât însemnând ceva în viața altora!
– îmi doresc să îmi consum toată energia pentru a admira tot ce e frumos, nelăsând niciun un strop de vlagă pentru tot ceea ce m-ar putea dezamăgi.

Începând cu o anumită vârstă învățăm să conjugăm mai des verbul a fi și parcă tot mai puțin verbul a avea. Chiar și atunci când ne dorim un lucru, îl dorim pentru a ne spori pe noi înșine și nu atât pentru a ne multiplica posesiile.

Nu există o altă cale mai nobilă de a ne onora viața, decât bucurându-ne de ea, de orice prilej al ei în așa măsură încât până și dezamăgirea să ne pară un mod de a-i savura palpitul.

Ceea ce îmi doresc mie, vă doresc și vouă, cititori dragi, sănătate și înțelepciunea de a prețui toate beneficiile ei. Până la capăt. Fără rest.

Despre autor

Cosmin Neidoni

| LinkedIn | Facebook | De același autor

Nascut in Timisoara in 8 Martie 1975. Absolvent de filosofie, freelancer in domeniul traducerilor, scrie proza scurta, eseuri si poezie. Carti publicate: Scrisoare catre fiul meu, Das Schattenspiel. In pregatire: Viata la 40 de ani.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.