Cu toții urmăm același curs al zilelor stigmatizate propriului suflet. Avem un traseu aparent irațional, de neconceput într-o analiză profundă a existenței, însă, cu siguranță, nu este vorba de ani grei, timpi morți și chinuitori.
90 de secunde video menite a ne pune pe gânduri. Știam asta cu toții. Sau dacă nu o știm, măcar o gândim în răstimpuri, fiecare dintre noi. Și cu toate acestea ne rezumăm doar la
Poate că unora dintre cei care sunt astăzi studenți și elevi nu le va veni să creadă. Însă acesta este adevărul. "Dacă ești cu adevărat "popular" în acest moment, dacă ești mai mult "atrăgător" decât
Încă o povață. Despre viață. Știm asta cu toții: banii schimbă oamenii. Însă ne place să o recunoaștem doar parțial: banii pot schimba unii oamenii. Chiar dacă pe acei "unii" nu i-am întâlnit vreodată. Pentru
Cultura de masă atrage oamenii către ceea ce le place. În lumea filmului, s-au creat deja falii distincte între anumite producţii, în funcţie de publicul vizat (target), identificând adesea peliculele "chick flicks" şi cele "dick flicks".
Despre femei, bărbați și, mai ales, despre tipare. Cu zâmbetul pe buze. Să începem cu un "succint grafic al evoluției" feminine. Și, cu zâmbetul pe buze, să continuăm: vă invit să priviți Majoritatea Oprimată, un
Pseudocronică de cumpărător. Egiptenii au piramidele, chinezii au Marele Zid, germanii au castele impunătoare, olandezii au canale, italienii au catedrale, americanii au… centre comerciale. Ele reprezintă una dintre caracteristicile lor naţionale, adevărate simboluri care demonstrează
Tirania frumuseţii este la fel de urâtă ca şi tirania complexelor. De la Freud încoace, ştim că fericirea se confundă cel mai adesea cu un sentiment de plăcere şi de confort, cu senzaţia securităţii personale
Caragiale a introdus zeflemeaua în mentalul nostru, blocându-ne accesul la tragic. Dacă la marele Will (William Shakespeare), noaptea este personaj, apoi, în romantism şi la nenea Iancu (I.L. Caragiale), ea devine…spaţiu. În Hamlet, Macbeth, A
Râsul este propriu omului, celelalte viețuitoare nu râd, ci atacă. Nici "mașinile de gândit" nu râd, ci se blochează. Râsul pedepsește recăderile omului pe trepte inferioare demnității lui. Însă râsul nu protestează numai împotriva recăderilor
Astăzi, boema artistică s-a demitizat şi, spre deosebire de perioada ei de pionierat, ţine de cel mai banal conformism. În plus, pe măsură ce ultimele acorduri ale modernităţii s-au risipit, a rămas şi fără aliatul
Despre dragoste și alte păcate. Din nou. Adesea, chemările sufletului refuză să țină cont de vârstă. Este și cazul lui Horrie, un bărbat trecut binișor de cea de a doua tinerețe, care decide că a
Cinci minute de documentar. Și mai multe zâmbete. Apărut ca o formă de rezistență la regimul dictatorial al lui Mobutu Sese Seko, La Societé des Ambianceurs et des Personnes Élégantes - sau, pe scurt, La
Deși petrecută la zeci de mii de kilometri distanță, povestea care urmează ar putea să vă sune cunoscut. Ceea ce vedeți în imagine este cea mai mare biserică din lume. Se numește Bazilica Sfintei Fecioare
În democrația populară, artiştii și intelectualii se izbesc de un nou tip de anonimat, cel rezultat din preemineța publică, mediatică şi comercială a culturii de masă, populare, televizuale. Trăim într-o lume care impune "obligația" (must-have)
