Poemul ce-l vei uita de-ndată
Și-ai să uiți că ți-am fost dată... O să-ți ating tâmpla cu-n ac ce scrie-n slove uitate și-n gestul meu de vals când o să-ți vin de hac o să te-ating în vremuri prea umblate
poezii
Și dacă-un dor…
De dragoste, de dor... Și dacă-un dor mai simt în piept Când se ivește luna, E ca să nu te mai aștept Şi azi ca-ntotdeauna. Și mângâieri de mai pot fi Unei vieți de jale,
Undeva
Undeva neliniștea e ca marea neobosită... Undeva e un banchet de bucurii Undeva tăcerea e un zgomot adormit Undeva fructe exotice distilează în alambicul visului Undeva culori fragile lunecă printre roci fierbinți Undeva cântecul alungă
Ca zeii
O poezie de Cezar Ivănescu. cum am putea fi fericiți când întâmpinăm și binele și răul cu indiferență? atâta indiferență că într-o zi crăpăm ni se sparge coșul pieptului de râs: suntem de râs nevătămați...
Noapte la mare
O poezie de Lucian Blaga. Valul mai bate, același. Raza e trează în turn. Cald e nisipul pe plaje, numai puţin dacă scurm. Noaptea-i târzie, de august. Orele – horele tac. Cugetul, cumpăna, steaua grea
Ne cunoaștem
De dragoste, de suflet. Ne cunoaștem, Ne-am întâlnit într-o zi Pe pământ, Eu mergeam pe o parte a lui Tu pe cealaltă. Tu erai așa și pe dincolo O, erai ca toate femeile, Uite că
De fi-va…
O frumoasă poezie "de împăcare"... de fi-va supărarea ta un punct în zare, această perspectivă mă miră și mă doare, de fi-va supărarea ta un pumn de cuie, această răstignire mă moare și mă suie,
Vulturi în vacanță
Una dintre poeziile celui mai important reprezentant român al curentului suprarealist. În august când cerul se umple de tauri un vultur coboară în vecinătate și mă anunță de la primul telefon că vine să mă
Trist cântec de dragoste
"...și toate femeile poartă capul tău." Numai viața mea va muri pentru mine-ntr-adevăr, cândva. Numai iarba ştie gustul pământului. Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr, de inima mea, când o părăsește. Aerul e-nalt, tu
Miaunică
Să mai și zâmbim. Miaunică, e o pisică Mică, mică, mititică Cu mustățile de nea Și botic de catifea. Păru-i negru mătăsos, Subțirel, dar e frumos. În picioare e-ncălțată Cu ghetuțe moi de vată. Astea-s
Nostalgie
De dor... Afară plouă ca și toamna și-i urât Mă uit pe geam ca după tine, și atât. În mine toate amintirile te-așteaptă De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă. Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând, În
Amândoi
Un gând frumos. Și o poezie la fel de frumoasă. Minunea noastră simplă e că iubim mereu cu tainica uimire trăită-ntâia oară; că ne aflăm alături la bine și la greu, senini când zarea poate
Fluierul
"Am cântat o doină, și e de ajuns..." În poiana verde am găsit un fluier Și i-am zis în treacăt: "O! Fluier perdut, Ai avut odată mult maestru șuier Care uimea lumea, ș-acuma ești tăcut.
Între mine și ea
Între mine și ea, nu-i nimic niciodată... Între mine și ea S-au ivit dintr-o dată Un pârâu, o șosea Și o cale ferată. N-aveam loc de întors, Am lăsat-o în noapte Cu-o hăinuță pe tors
Impozitați și lacrima și ploaia…
De actualitate... De ce nu puneţi şi pe râs impozit Şi birul progresiv pe sărăcie? De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric? Impozitaţi şi vântul ce adie! Ar fi păcat să ezitaţi în crima De-a confisca