Şi uite cum alt an semnează fila
şi c-un condei de ger scrie „sfârşit”
în cartea vremii, încetând febrila,
veşnica-i trudă… Pleacă, răvăşit
de abdicarea-i, parcă prea forţată.
Cu toţii tragem linii, adunăm,
bifăm ce am lăsat pe altădată
şi ce am reuşit să conturăm,
ne facem planuri pentru ce-o să fie
sperând că Anul Nou va fi mai bun
şi îl vedem ca pe-o călătorie.
Azi e mereu momentul oportun
cu toţi cei dragi să stăm, pe îndelete
verzi şi uscate să ne povestim,
iertare să ne cerem când regrete
avem şi mici plăceri să ne-oferim
pentru că totul trece-n amintire.
Un an s-a dus, un altul va sosi.
Ai grijă-n urmă-ţi să sădeşti iubire
c-atunci şi ţie îţi va prisosi…
