“Natura uită tot, chiar și pe cei care au avut naivitatea să creadă că, măcar la mare, nu există decât prezent.”
Câteva fotografii ale artistului japonez Nao Sakaki, însoțite de câteva gânduri ale lui Octavian Paler.
“De dimineață, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la Costinești, unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieșind din valuri, pe nisipul cald. Abia depășisem treizeci de ani. Închiriam două camere într-o casă țărănească, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin grădină la plajă. Rămâneam acolo până la prânz, iar după-amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori ne opream, tăiam un pepene în patru şi îl mâncam, mânjindu-ne pielea bronzată cu zeama roșie picurată din feliile pe care le devoram până la coajă, după care ne spălam la fântână pe mâini şi jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit. Eu am îmbătrânit. Dar plaja va fi rămas aceeași, invadată de alte trupuri bronzate, diminețile trebuie să fie şi acum, acolo, dimineți fără cer, iar marea se clatină, cu siguranță, la țărm la fel de îmbietoare, când nu o agită valurile. Și, firește, vor rămâne tot așa când din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata şi teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea învăța niciodată, natura uită tot, chiar şi pe cei care au avut naivitatea să creadă că, măcar la mare, nu există decât prezent.”
Octavian Paler (2 iulie 1926 – 7 mai 2007), Autoportret într-o oglindă spartă
