Sentimente-năbuşite zac pitite în dulap.
De-aş putea, mi-aş dori să fiu un rac!
Să mă-ntorc şi să găsesc,
Drumul ce obişnuiam să îl iubesc.
Şi de te-aş găsi,
Te-aş prinde, pe o cale cu cireşi,
Te-aş răpi în Mai, şi-aş reaprinde,
Iar poveste albă, tu să-mi ţeşi.
Nu te-aş mai lasă să pleci,
Şi-am pluti că în basme şi poveşti,
Să rămâi, de vei dori, din adâncul inimii.
Însă trist mă aflu’n prag, căci rac nu sunt.
Bătrânel cu un toiag, înainte merg constant.
Duios privesc la ţelul meu, şi-mi aflu soarta împăcat,
Copleşit de gânduri zac, tras de-o clepsidră,
Într-un tablou mut şi colorat.
