“Se poate afirma fără ezitare: România este pe primul loc în ce privește prostia Inteligenței sale…
Faptul că Securitatea a tolerat vreme de aproape douăzeci de ani nebunia patentă a lui Ceaușescu și starea de necrezut a întregii țări, devenită rușinoasă Etiopie a Europei, arată nivelul ei de inteligență. Această mașină ruginită, care probabil absorbea aproape întregul venit național pentru a controla corespondența și telefoanele unor persoane inofensive, pentru a organiza zece schimburi zilnice de pază și cordoane de milițieni de tot soiul la locuința vreunui pașnic dizident, se considera desigur satisfăcută cu privilegiile pe care le deținea în statul ceaușist. Deși oricine își putea da seama cât de mizerabile erau aceste sacrificii.
Cu aceeași nomenclatură și același stupid serviciu de inteligență, nu e de mirare că România pășește mai departe pe drumul larg deschis de ceaușism. Cu mințile negre de funingine, noii diabolici cretini care conduc Securitatea au orchestrat istorica „apărare Iliescu”, cu pitorești mineri înarmați cu bâte, lanțuri și pistoale. Rezultatul: miliarde de dolari ajutoare din partea lumii civilizate au fost sistate… Nimeni nu trebuie să ne învețe pe noi ce să facem. Aceste blestemate vorbe se aud de câte ori protestele lumii întregi ajung la urechile funcționarului ceaușist, ale idiotului spălat la creier aflat într-o funcție oarecare în România.
Ce-i de făcut, deci când te trezești că țara ta beneficiază de unicul privilegiu de a avea cel mai stupid serviciu de Inteligență din lume? Eu am repetat deja de multe ori, și drept să spun nu m-a crezut nimeni, având în vedere că epistemologia românului e primitivă și că el n-a priceput încă necesitatea acțiunii anarhice în știință pentru a stimula creativitatea, am repetat că unica soluție a tuturor crizelor din România… ar fi să se dea foc întregii moșteniri a lui Ceaușescu și să se pornească de la zero. Or, evident, ceea ce se face e tocmai pe dos: sunt păstrate pe poziții toate vechile cadre (nu numai securiștii), sub pretextul că ei sunt singurii specialiști disponibili în sectoare-cheie. Dar, evident, acești „specialiști” sunt specialiștii falimentului Ceaușescu și garanții cei mai siguri ai… unui faliment catastrofal iminent. E de ajuns o brumă de inteligență (de un fel pe care nici un funcționar ceaușist nu-l poate avea) pentru a-ți da seama că România n-ar putea funcționa firesc decât renunțând la astfel de specialiști și dând toate funcțiile de răspundere pe mâna unor diletanți care nu înțeleg toate acele principii nefaste cultivate de „specialiști”, în virtutea cărora țara s-a scufundat în nămol și va dispărea curând din orizontul Europei.
Aceasta este, cred, o prejudecată de nezdruncinat care va marca încă secole de-a rândul atitudinea dominatoare a occidentalului față de popoarele neoccidentale: pe de o parte, el este pentru independența lor etc., pe de altă parte, e cuprins de oroare de îndată ce se gândește că indigenii n-ar putea trăi fără pastă de dinți și carte de credit Visa.
Nu există Putere bună. Dar există putere proastă. Există o putere care nu vede decât la doi pași în fața ei, neputincioasă a prevedea viitorul apropiat, prinsă în capcana propriei sale lipse de inteligență. Or, chiar în acest lucru există o consolare.”
Ioan Petru Culianu (5 ianuarie 1950, Iași – 21 mai 1991, Chicago)
Păcatul împotriva Spiritului
Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor, scriitor și eseist, a fost profesor de istoria religiilor invitat la Divinity School, University of Chicago. Discipol și protejat al lui Mircea Eliade, a fost asasinat prin împușcare, la 21 mai 1991, în WC-ul din clădirea Universității din Chicago înainte de a primi cartea verde și a fi angajat ca profesor asociat la Divinity School. Crima nu a fost elucidată.
Ioan Petru Culianu și Mircea Eliade
Adevaruri triste.Pacat ca ne complacem in mizeria in care ne duc acesti “marii patrioti romani.