Andrei Pleșu: câteva ironii la adresa lui Dan Puric.
Domne’, noi suntem excepționali, dar suntem amărâți. Avem ghinion. Avem calități, mari calități, însă avem un ghinion istoric. Și din cauza asta, fiindcă toată lumea nu și dă seama cât suntem de extraordinari, ne pun piedici, ne exploatează, ne fentează. Ăsta e tipul de discurs Dan Puric. Are mare succes.
Dane, românii sunt unici, sunt și ca creștini unici, sunt ca și europeni estici unici, sunt și ca vestici unici, și ca asiatici, dar au ghinion. Cineva nu ne iubește. Nimeni nu ne iubește, dar vom învinge.
Are dreptate dl. Pleşu cu privire la Dan Puric!!!
Afară de GHINIONUL constatat de Primul Ales al Ţării, dar şi de Dan Puric, atunci cînd este vorba de nereuşitele oamenilor, cel din urmă n-a avut dibăcia să-şi cizeleze stilul în scrisori cerşetoreşti şi umile către primul preşedinte şi nici să-şi rafineze arta discursului periindu-i pe următorii patru pentru a căpăta funcţii cît mai lucrative. Şi îi lipseşte lui Puric (că doar e un biet puric, nu… !) epiderma groasă care te ajută ca, indiferent cîte mizerii ai produs sau cît de grobian eşti, să te iţeşti tot timpul în frunte, evaluîndu-i cu sfătoşenie pe ceilalţi … mizînd pe necunoaşterea, indiferenţa, uitarea celor din jur !