Viaţa unei femei ia atât de multe întorsături, trece prin atât de multe etape de transformare, în toate însă căutându-se pe sine şi explorându-şi potenţialul nativ.
Totul se desfăşoară, fără să ne dăm seamă, cu o ciclicitate clară. Când stai şi priveşti din exterior etapele metamorfozării femeii realizezi ce uşor i-ar fi dacă ar lua lucrurile natural de la început, ştiind exact unde va ajunge.
Tânara adolescentă, înzestrată de Dumnezeu cu naturala frumuseţe
Nu se place când se priveşte în oglindă. Şi-a găsit ea un model de urmat – iar modelele la vârsta asta, ştim cu toţii, nu sunt cele mai bine selecţionate – şi vrea cu tot dinadinsul să fie altfel.
Nu-i place în pielea ei. E prea pură, prea îi stă bine în orice, prea naturală, prea simplă, prea trădează ce-i în sufletul ei inocent. Are neapărat nevoie de o mască ce să-i confere un alt statut. Să pară măcar mai matură, să i se spună că sigur are peste 18 ani, să-şi poarte părul în tendinţele de hairstyle, cu culori excentrice, cu coafuri îndrăzneţe… iar coafura rezistă! Ştie că femeile sunt dependente de la o vârstă de salonul de cosmetică şi vrea şi ea să fie parte a clubului exclusivist, unde femeile suferă micile proceduri pentru a arăta mai bine. Hotărăşte să-şi penseze sprâncenele, deşi îi arată minunat, nici prea stufoase, nici prea deschise la culoare, sunt o încadrare perfectă a ochilor, dar a văzut ea o doamnă la salon care se pensa, apoi îşi vopsea sprâncenele şi arăta ca o păpuşă Barbie. Asta vrea şi ea. Să fie ca doamna ce vine la salon.
Îşi face economii din banii de buzunar şi alege să-i investească în ea. Banii ce-i primeşte de ziua ei sunt depuşi la banca dorinţelor, pentru a investi în aspectul ei fizic. Se machiază în exces chiar şi când merge la şcoală şi râde în hohote împreună cu fetele din gaşca ei de profa de română sau de mate care n-a înţeles să-şi sacrifice măcar 15 minute dimineaţa pentru a se gletui ca ea pe faţă. Nu înţelege cum pot să iasă din casă nemachiate, ea nu îşi poate imagina cum ar ieşi nemachiată, neîntinsă la păr, neojată iar când e chiar mulţumită de mâna de pictor cu care a fost înzestrată işi face un selfie şi-l pune pe cel puţin 3 reţele de socializare. E deja o divă. Pentru că ea ştie că dacă te simţi aşa, chiar esti. Ştie că puterea autosugestiei e foarte importanta şi eşti până la urmă ceea ce arăţi să fii. E tânără, îşi permite orice…
Tânăra studentă, domnişoară, femeie în etapa atotştiutoare
A avut succes când şi-a ales un model în adolescenţă. A ajuns să se facă remarcată. Acum e însă conştientă că nu aspectul e totul. De asta a vrut să arate tuturor că este o femeie inteligentă, că va putea să devină o femeie de afaceri, o femeie de succes şi pentru asta a ales o facultate grea. A intrat uşor pentru că acum doar cine nu se înscrie nu intră la facultate. A făcut şi ea la fel. Şi-a depus 5 dosare la 5 facultăţi. Va rămâne la care va intra la fără taxă. Deşi nu taxa e neapărat problema, părinţii vor să o vadă absolventă de studii superioare oricum. Însă s-a prins şi ea că dacă este la buget, va părea mai inteligentă, va părea că e mai mult decât un ambalaj frumos întreţinut. Şi ştie că poate învăţa, pentru că reţinea uşor lecţiile şi în liceu. Cele care îi plăceau. Fusese chiar apreciată pentru că atunci când vroia, demonstra că poate învăţa.
Totul ţine de ambiţie. Asta îi lipsea în liceu. Nu-i folosea la nimic să fie prima în clasă, deşi majoritatea răspunsurilor le ştia de când s-au predat. Când îşi făcea timp să şi înveţe, realiza că deşi în timpul orelor statea pe facebook şi număra like-uri, avea atenţie distributivă. Reţinuse din timpul explicaţiilor totul şi-i era clar. Dar nu vroia să înveţe continuu. Se simţea importantă când spunea că nu s-a putut pregăti pentru că fusese la o aniversare sau în weekend cu părinţii în străinătate. I se părea că toţi o invidiază pentru viaţa ei.
Acum însă totul se schimbase. Venise într-un oraş mare, era singură, avea un apartament închiriat, fusese la cursul festiv şi acolo a avut un flash. Decanul, în discursul său, făcea referire la perioada studiilor pentru profilul ales. Sunt 4 ani de studii care se pot finaliza în 4, 5 sau 8 ani calendaristici, funcţie de disponibilitatea studentului la studiu individual. N-a înţeles de ce n-a făcut precizarea şi că se pot finaliza în 3 ani, sau chiar mai puţin pentru studenţii eminenţi. I-a fost însă suficient. Şi-a propus să demonstreze tuturor că ambalajul ăsta frumos pe care îl întreţine cu atâta cheltuială dorind să pară o divă, are ceva mai important pe dedesupt.
Avea profesori universitari la cursurile cărora stătea de data asta şi îşi împărţea atenţia distributivă nu în a asculta profesorul şi a număra like-uri pe facebook , ci în a asculta profesorul, a lua notiţe complete şi a analiza capacitatea extraordinară a profesorului de a reţine atât de multă informaţie şi parcursul extraordinar profesional pe care îl avea. Şi primul semestru asta a făcut cu predilecţie. A analizat toţi profesorii şi si-a căutat modele.
S-a hotărât greu, pentru că avea de ales între 2 profesoare. Una extrem de bine pregătită profesional, mereu atentă, pedantă, aranjată şi cealaltă sclipitoare din punctul de vedere al pregătirii profesionale, dar o tipă naturală ca apa plată de izvor, de gaşcă, ce nu dădea 2 bani pe costume şi farduri, deşi arăta foarte bine şi care venea la facultate cu motorul. Părea totuşi prea rebelă pentru ea. A ales-o drept model pe cea care părea să fie femeia de afaceri perfectă. Ţinută impecabilă, mereu aranjată, căreia niciun fir de păr rebel nu-i ieşea din coafura aparent simplă. Avea un job la universitate doar pentru că vroia să impărtăşească studenţilor experienţa ei, să-i înveţe să utilizeze informaţiile teoretice în practică şi să-şi dorească să devină ei înşişi antreprenori de succes.
Studenta devine după multă muncă, după multe nopţi nedormite afectate studiului, femeia de afaceri pe care o admira. S-a construit zi de zi. A realizat că adevarata valoare, frumuseţe e în noi. A realizat că doar o femeie inteligentă poate fi o femeie frumoasă. Şi că toate suntem înzestrate cu inteligenţă. Doar că uneori ne alegem prost modelele. Că unele aleg să n-o folosească decât în scopuri malefice, uşoare. I-a prins bine călirea asta târzie. Acum pare mai sigură pe ea. Aparent, e ceea ce şi-a dorit. Dar a ajuns în junglă. Luptă zilnic pentru statutul ei, pentru clientela ei, oboseşte să se trezească în fiecare dimineaţă să-şi întreţină aspectul fizic aşa cum a obişnuit lumea. Mereu aranjată, ca scoasă din cutie, machiată şi în outfit-ul imperios necesar.
La 30 şi ceva de ani
Trec anii şi nu mai are nici umbre de nesiguranţă. Nici profesională, nici socială. Are 30 şi ceva de ani. Acum alege cu grijă ce îmbracă, ce textile pune în contactul direct cu pielea, ce mănâncă. Nu se mai expune în fum. Nici nu mai ştie când a fumat ultima ţigară. Probabil în primul an de liber profesionist. Atunci când se lupta ca peştele pe uscat. Ţigara îi dădea impresia de relaxare. Acum se relaxează cultivând flori pe balcon. Acum caută shake-uri naturale, merge să facă piaţa şi caută să cumpere de la ţărani produse cât mai bio. Îşi face timp pentru ea. Atât cât poate. Nu-şi mai petrece timpul liber în salonul de cosmetică. Stă liniştită şi citeşte cărţi de dezvoltare personală . Realizează unde şi când a pierdut controlul vieţii sale. Se plimbă. Nu mai merge la sală. Aleargă în aer liber. Stă în natură.
Iar când are un copil devine o adevărată leoaică. Copilul ăsta e cadoul luptei sale sociale. E meritul său. E fructul iubirii lor ca soţi. E şi datoria ei faţă de societate. De a da societăţii un membru nou. Căruia îi va transmite tot ce a învăţat. Mai ales ce a învăţat din experienţa personală. Acum alege cu plăcere ţinute lejere. Iese în blugi şi tricouri cu personaje de desene animate, nemachiată, cu părul în vânt şi arată cum se simte. Se simte perfect în naturaleţea pe care acum şi-o acceptă. Acum încearcă să-şi recroiască sprâncenele pensate prea puternic. Să fie cât mai naturală. Să fie cum era la vârsta adolescenţei. Cu imaginea de dinainte de transformarea în divă, dar cu gândurile şi experienţa de acum. Când pleacă la serviciu, în outfit-ul specific alege machiaj în culori naturale, care îţi lasă impresia că nimic artificial nu e pe faţa ei. Dar acum radiază. E împlinită. E mamă, soţie, e un profesionist desăvârşit şi-şi permite să fie EA în faţa lumii.
50 de ani
Timpul trece, ridurile apar, nu-i mai cere nimeni să dovedească nimic. Are 50 de ani. E transparentă ca sticla. Activitatea ei se cunoaşte, rezultatele educaţiei se văd pe copiii ei, şi-a păstrat ţinuta office dar a renunţat să-şi mai încarce faţa cu farduri. Îi accentuează mai mult ridurile de expresie. Îşi aranjează părul frumos dar simplu şi-şi mai dă cel mult cu ruj şi dermatograf. Sprâncenele i-au crescut suficient acum. Începe masajul facial. Îi face bine. Îi dă o luminozitate tenului. E încă apreciată şi admirată. E încă un model pentru alte femei. Şi încă mai umblă în blugi şi tricouri cu personaje de desene animate. Face cumpărături împreună cu fiica ei şi încearcă să o înveţe să se iubească aşa cum e, să-şi accepte chipul şi trupul, să se împace cu sine, cu particularităţile ei, să-şi pună în valoare naturaleţea. Să se bucure de fiecare etapă din viaţa ei şi s-o exploateze pozitiv la maxim, să lase viciile deoparte pentru că îi vor lăsa amprente urâte în trup şi suflet.
La 60 de ani
La 60 de ani e fericită. Fiica ei are doi copii frumoşi care o iubesc. Cărora le poate acum acorda toată atenţia şi disponibilitatea ei. Mai mult decât le-a acordat propriilor copii, căci atunci era mereu ocupată şi stresată să le ofere luna de pe cer. Acum poate doar să se joace cu ei. Grija şi responsabilitatea asigurării celor necesare e a părinţilor . Ea trebuie doar să-i iubească şi să se joace cu ei. E atât de bine. N-o deranjează nici măcar când cel mic îî spune “baba” în loc de buni. E mulţumită de ce lăsă în urma ei.
La 70 de ani
La 70 de ani simte nevoia să fie apreciată. Se simte bătrână şi-i este greu să accepte că nu mai foloseşte societăţii, ci doar familiei. Ar vrea ca toţi să înveţe ceva din experienţa ei. Şi merge iar la salonul de cosmetică pentru a-şi schimba look-ul astfel încât mesajul ei să fie văzut şi din avion. Să se facă iar auzită. Să ştie că oamenii o apreciază şi îi admiră tonusul pe care că atât de multă greutate încearcă să-l menţină. Oboseşte doar încercând să caute machiajul potrivit. Încă se plimbă mult pentru a transmite cât de importantă e mişcarea. Deşi ar da orice să meargă cu maşina şi până la colţul străzii după pâine. Îşi reia legăturile din lumea bună şi ajunge să fie iar în centrul atenţiei chiar şi-n mediul său profesional, din postura de lider şi formator de opinie doar pentru a transmite un mesaj.
În loc de concluzii
Împăcaţi-vă cu voi aşa cum sunteţi. Faceţi-vă zilnic o analiză a acţiunilor şi faptelor voastre. Eliminaţi din acestea pe viitor orice are impact negativ asupra voastră ori asupra semenilor. Faceţi zilnic măcar o faptă bună şi creşteţi progresiv faptele bune. Vă veţi încărca sufletul cu satisfacţia, cu bucuria de a fi făcut pe cineva fericit. Nu-i judecaţi pe alţii. Dar judecaţi-vă pe voi !
Apreciaţi fiecare moment şi etapă a dezvoltării voastre. Fiica mea la vârsta de 5-6 ani îşi dorea doar să devină adult. Eu îmi doream doar să fiu copil ca ea, fără griji şi fără responsabilităţi, cu mult timp liber de joacă.
Trebuie să putem transmite generaţiilor viitoare să nu piardă 50 de ani din viaţă căutând modele pe care să le urmeze. Adevăratul model e în sufletul fiecăruia. În conştiinţa sa. Învăţaţi-i pe copii de mici să se accepte aşa cum sunt, ajutaţi-i să-şi descopere talantul ce li s-a dat pentru a-l putea înmulţi. Bucuraţi-vă împreună cu ei de fiecare etapă a dezvoltării lor.
Citiţi mult şi veţi ajunge să puteţi filtra informaţia primită. Veţi putea astfel să fi trăit în locuri în care nici nu aţi visat, să fi fost cine nici nu v-ar fi trecut prin cap să fiţi, veţi putea astfel cunoaşte caractere diferite ale spiritului uman şi veţi reuşi să apreciaţi altfel societatea în care trăiţi. Veţi dobândi sentimentul că puteţi schimba fiecare mediul vostru proxim. Că doar pe baza aportului vostru, lumea va progresa. Veţi ajunge să fiţi mulţumiţi cu voi înşivă, pentru că veţi fi căpătat experienţă, fără măcar să fi trecut prin aceste experienţe decât cu gândul.
Nu mai căutaţi modele care nu sunt pe sufletul şi caracterul vostru. Fiţi voi înşivă modele. Deschideţi calea modelului de om din sufletul vostru să aibă puterea de a se exprima. Să strălucească în lume prin acţiuni pozitive, prin cunoştere şi bună cuviinţă. Şi învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi… din fiecare eşec, din fiecare încercare, din fiecare experienţă, din fiecare reacţie pe care o aveţi în contact cu lumea.
