Ți-am răsturnat în scoica urechii
nisipul cuvintelor sfărâmate,
ecoul talazurilor vuinde
și spuma unei mări învolburate.
atâtea țipete de albatros,
frânte în malul abrupt și stâncos.
trupul tău, scufundat în siajul unui vas-fantomă.
alge uscate, secate de sevă și-aromă.
solzii de-aramă năpârlesc în valul lenevos…
sirena se zbate zadarnic, sub cerul lăptos.

