Părintele Mihai este unul din oamenii noștri de suflet care, cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste păstorește, de peste 2 decenii, o comunitate ortodoxă din Elveția. Români, ruși, sîrbi, ucraineni, elvețieni chiar – reprezintă cîteva nații pe care, sub semnul dăruirii pentru oameni, le-a adunat și cărora le-a sporit corola de minuni. Am avut, la el, bucuria și revelația cuvîntului care, din nefericire, noi ca români în țară îl uităm sau îl neglijăm tot mai mult: împreună. Am trăit și simțit vorba noastră românească – omul sfințește locul – și am avut parte de bucuria unor stări pe care nimic din ceea ce înseamnă bogățiile lumii nu ți le pot oferi. Părintele Mihai este unul care, indiferent de cine vine la el, nu refuză pe nimeni. Oficiază ceremonii din Zagreb la Roma, din Elveția pînă în Ucraina și are, alături, oameni pe care îi vezi că vibrează la starea de bine pe care o emană. Cea de-a 10-a ediție a unei sărbători interculturale de la Lugano a reunit lume multă, de la preoți ortodocși din țară pînă la episcopul catolic din Lugano, de la personalități precum Sofia Vicoveanca sau artiști de la Opera Națională din Cluj și pînă la formații sîrbești care, într-un maraton al bucuriei, au cîntat și încîntat sufletele a peste 500 de oameni. Românii puțini, plecați din lipsuri sau neajunsuri, cu lacrimi în ochi și dor de tot ceea ce au lăsat acasă sînt mîngîiați de Omul care se sacrifică pentru ei, fără de timp. Îi ține ca pe un mănunchi de flori proaspete și le dă puterea de a se lega unii de alții prin cuvînt sau suflet. Prin trăire. Prin comuniune. În comunitate.
Cu parte de carte, oricît de departe, îi luminează și îi binecuvîntează. Fără încetare. Neobosit. Animat mereu de dorința de a face bine. De a propovădui valorile, credința, arta.
Și îmi dau seama că, în țară, tot ceea ce au dezbinat politicienii prin ceartă, oamenii de cultură sau de suflet pot reclădi prin artă. Vă mulțumim Vouă, celor care ne faceți să trăim și să simțim altfel! Mihai, Sofia, George, Alexandra, Olga, Silviu, Dan,… … …
