Ca părinți, trebuie să înţelegem că atunci când ne educăm copilul, educăm nu doar o generație ci şi generația nepoților noștri. Educaţia este o investiție pe termen lung, care nu înseamnă doar implementarea unor noțiuni, nu înseamnă doar faptul că 1+1=2, ci înseamnă să dezvolţi un adult echilibrat, lipsit de frustrări interioare, mentale, sufletești, un adult open-minded care să știe să fie pozitiv, să știe că poate orice, indiferent de situație, care să știe că orice soluție se află în el, iar dacă are suficientă răbdare, totul se va rezolva.
Educația nu înseamnă doar să te trezești dimineața cu noaptea în cap, cu un ghiozdan mai mare decât tine și să mergi la o școală unde ești considerat inteligent în funcție de note sau calificative, unde de multe ori creativitatea este inhibată de reguli prost implementate.
Educația se face cu și prin dragoste, dăruire, implicare sub și prin toate nivelele ființei tale umane, prin zâmbet, înțelegere, răbdare, pasiune. Educația înseamnă să fii mereu un părinte care știe să și asculte, nu doar să fie ascultat. Educația înseamnă să fii un fel de soare care ajută viața să se dezvolte și nu o arde, nu o distruge, nu o inhibă.
Educația înseamnă răbdare în a dărui din cunoștințele și experiențele tale, celor care au nevoie de ele pentru a ajuta nu doar dezvoltarea, ci completarea cunoștințelor pe care le-au acumulat deja individual.
Majoritatea părinților, educatorilor greșesc când consideră că un copil nu are acumulate cunoștințe, astfel că, auzim deseori întrebarea: “Ce știe el? E doar un copil!”. Greșit! Copilul este asemeni unei biblioteci în care s-a depozitat foarte multă informație. Tot ce trebuie să facem în primii ani de viață este să îi ajutăm să își ordoneze corect informațiile după “titluri”. Noi nu trebuie să le spunem ce este bine pentru ei, ci trebuie să îi facem să știe singuri ce este bine pentru ei. Prin prisma dorințelor, simțurilor, inteligenței, alegerilor lor.
Educația înseamnă a ajuta copilul, adolescentul să își creeze propria imagine, propria personalitate, nu să îl modelezi după imaginea ta, deoarece noi nu suntem Dumnezei, suntem doar îndrumători. Suntem Dumnezei doar în ipostaza de a le dărui lor cunoștințele necesare pentru a se auto-modela, nu în ideea de a-i olări în tot și toate după gândirea și asemănarea visurilor noastre. Un copil trebuie educat să discearnă singur, să învețe să facă propriile alegeri și să știe că absolut orice în viață are consecințe, dar numai de ei depinde dacă acestea vor fi bune sau rele – pentru ei sau pentru cei din jur. Adultul trebuie să crească mare nu ca om de valoare, ci ca persoană valoroasă și să știe că este unic atât în relație cu sine cât și cu societatea.
Trebuie să învățăm viitorul adult să îți construiască o scară a propriilor valori, a lucrurilor frumoase, să știe că fericirea nu întotdeauna înseamnă ceva material, iar oamenii valoroși și frumusețea interioară sunt repere ce întotdeauna merită urmate și respectate orice ai simți să faci în viață!
