Știi, fluturii albaștri plâng și ei
Cu lacrimi care-ncep o viață nouă
Sub forma picăturilor de rouă.
Sunt triști atunci când stropi de ploaie, grei,
Lovesc în aripi cu gravuri măiastre,
Întunecând sclipirile albastre.
În zborul lor pe cer, ei sunt acei
Spre care florile de pe islaz
Și-ar îndrepta petalele turcoaz,
Iar flăcările-n ochi ce-aprind scântei
Ar dispărea-n privirea cea senină
A celor ce iubirii se înclină.
Dar, știi că și ei plâng? Da, plâng și ei.
