Toată admirația pentru femeia modernă, puternică, deșteaptă, cu muscultura fin cizelată de exercițiile aerobice, cu dâra senzuală de parfum pe care o lasă în urma-i cănd iese grăbită din mașină, îndreptându-și gleznele rasate către cumpărături sau afacerea pe care o conduce.
Sarut mâna femeilor de la țară, care și-au construit propria dinastie de truditori sau cărturari, “globtroterri” rupți în fund, ce au parcurs drumul din ulița prăfuită până-n centrul Capitalei… la fel de plin de praf. Omagiez femeia cu mulți copii, cea care a ales să contribuie la minunea lumii prin jertfirea propriei feminități. Trupul ei, cel mai adesea marcat de travaliul nașterilor repetate, îmi pare divin, rețeaua fină a vergeturilor desenând cu seninătate conturul zeiței fertilității.
Toată înțelegerea mea zânelor siliconate, sau nu, cu noroc sau fără, ce-și exercită farmecele tiriștilor de pe linia de centură, pe maruntiș, sau marilor potentați ai lumii, în schimbul unor diamante cât “capul de copil” al lui Brâncuși. Mă scot din papuci nevestele căpătuiților de carton gudronat, a căror aroganță îmi vine să le-o servesc feliată… dimineața, la prânz și seara, în locul meselor opulente.
(…)Dar cele mai dragi îmi sunt cele asemeni mie, adica “Femeia Hopa-Mitică”. Cele care reușesc fără antrenamente la sala de fitness să se ridice cu încăpățânare după fiecare lovitură, eșec, trădare, umilință, într-o superbă verticalitate a “statului în genunchi” care este doar o stare de agregare insignifiantă înspre o atletică tumbă, ce o va readuce pe picioarele ei. Femeia Hopa-Mitică este o femeie informată, ea citește ziare, urmărește emisiunile de știri, e prima care află că s-a scumpit gigacaloria… ea cade-n cap și se ridică… Hopa_Mitica! Ea învață să facă drob de miel din zgârciuri de purcel și mirodenii și… fără frică… Hopa-Mitică!
Ea își crește copiii cu exerciții zilnice de demnitate și echilibru, pentru că în viață niciodată nu poți ști cât trebuie să te târăști, cât să zbori, pe ce poți să aluneci și să faci buf! Și de acolo… Hopa sus! Hopa-Mitică!
Când își pierde puțin din rezistență și câștigă mai vizibil în kilograme și stres, femeia Hopa-Mitică intră într-un balans stânga-dreapta, tatonează variantele posibile și Hopa – alege: dacă e săracă, face cură de slăbire prin înfometare, daca e înstărită, face lipoaspirație; dacă-i merge mintea “ca elicopterul” face bani și cu ei, ori face operație estetică, ori alege un regim alimentar cu langustă și caviar care, se știe, nu îngrașă la fel de mult ca ciorba de fasole și tocănița de cartofi.
Oricum, femeia Hopa-Mitică, mamă, fiică sau bunică, se roagă, la o adică, nimeni saă nu-i poarte pică… pentru că, oricât ar fi de mică… cade-n fund… dar se ridică!
Cristina Stamate (8 februarie 1946 – 27 noiembrie 2017)
Femeia Hopa-Mitică
