De cîteva zile, celebrul manager al firmei Danone, Emmanuel Faber, invitat la Școala de Comerț de la Paris pentru a susține un cuvînt în fața absolvenților, îmi amintește de Steve Jobs de la Apple și de discursul lui în fața studenților.
Am rămas cu o idee care mi se pare plină de adevăr: gloria este doar o cursă fără de sfîrșit care nu duce nicăieri. Oamenii celebri sînt mîndri de lista unde sînt doar pentru că sînt și ei acolo – nu îi intereseză de nimeni altcineva în afară de propria persoană! Față în față cu un peisaj contemporan în care văd cum gloria îi răpește pe tot mai mulți, orbiți și căzuți pradă funcțiilor trecătoare, singura concluzie pe care o trag este că într-o nație din ce în ce mai lipsită de cultură, gloria, falsa spoială și afișajul deja au devenit formule existențiale. Atunci cînd cultura nu mai poate umple golul din oameni, se înalță baloane false de glorie deșartă. Ieri scriam despre oamenii puternici care în scurt timp vor deveni istorie – azi parcă nici nu au existat în viața noastră. În urmă cu foarte puțin timp parcă vedeam, cu toții, cum unica soluție e să trăim în falsitate și minciună. Să vedem zilnic agramații, ageamiii și delapidatorii care ne conduc. Cum fac legea. Cum ne țin prelegeri de morală. Cum devin formatori de opinie. Și deformatori de sens. De bun sens. Parafrazîndu-l pe Cristian Sima, am ajuns să trăim cu Fata Morgana din Deșertul Frustraților. Astăzi s-au schimbat personajele, de fapt numele lor, pentru că trăsăturile le sînt aceleași. Și pentru ce oare? Pentru o bucată de timp înmuiată în glorie? Pentru că ei, fără să își dea seama, participă la cursa care nu duce nicăieri!
Ba mai mult, acești delapidatori ajung să fie și absolvenți de școli înalte, ale căror săli de clasă nici măcar nu le cunosc, să semneze cărți scrise de alții sau să se laude cu teorii furate…
La festivitatea de absolvire a Școlii de Comerț de Paris, Emmanuel Faber îi îndeamnă pe – deja – foștii studenți să uite de glorie, de bani sau de putere. Sînt cele 3 mari ispite în care cad oamenii slabi. Și – culmea! – îi îndeamnă să își asculte de vocea interioară. De daimonul care vorbește, de ne-conștientul sau de eul propriu, de instinct sau de propria conștiință…
Și nu e de mirare cum, acum, Franța este pe punctul de a deveni forța financiară și economică numărul 1 a Europei. Renunțînd la glorie, bani și putere. Și ascultînd vocea interioară… Je vous en remercie, Monsieur Faber! Chapeau!
