“Foarte mulţi au fost uimiţi văzând Stradivarius-ul “în carne şi oase”: o vioară cât se poate de obişnuită, nici mai mică, nici mai mare, în niciun caz poleită cu aur sau bătută cu diamante ca să-i justifice preţul exorbitant. Atunci unde este secretul, ce o face să fie atât de deosebită de toate celelalte viori? Răspunsul nu este vizibil, ci mai degrabă audibil: un Stradivarius există şi trăieşte cu adevărat doar atunci când este cântat într-o sală de concert, în faţa iubitorilor de muzică.” (Alexandru Tomescu)
Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti.
Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.
“Foarte mulţi au fost uimiţi văzând Stradivarius-ul “în carne şi oase”: o vioară cât se poate de obişnuită, nici mai mică, nici mai mare, în niciun caz poleită cu aur sau bătută cu diamante ca să-i justifice preţul exorbitant. Atunci unde este secretul, ce o face să fie atât de deosebită de toate celelalte viori? Răspunsul nu este vizibil, ci mai degrabă audibil: un Stradivarius există şi trăieşte cu adevărat doar atunci când este cântat într-o sală de concert, în faţa iubitorilor de muzică.” (Alexandru Tomescu)
