De-am fi singuri amândoi…
Și-atuncea de ne-om săruta, a cui să fie vina? Ci, de-am fi singuri amândoi Și nime să ne asculte, Uitându-mă în ochii tăi, Ți-aș spune așa de multe... Ar trece vremea și n-am ști Ce e
Carte
Vara
Deși este încă seară simt că mâine vine vara cu lungi gene de mărar şi cu ochii de muştar, cu obrajii de caisă unduindă a narcisă. Ca o pasăre măiastră ea va bate la fereastră,
Exerciții de iubire
Încă o poezie de dragoste a "Poetului iubirii". Spune-mi că vrei și pot să zbor Printr-un vârtej amețitor, Până răsar la tine-n prag, Să-mi mori de dor, să-ți mor de drag... Spune-mi că vrei și
Cât de frumoasă ești!
O, tu, cu ochi albaștri... O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești! Așa desigur sunt făpturile cerești, Pe care le vedeam, copil, întraripate, Cu câte-un crin în mână și pletele pe spate. Când
Volumul “Cortez”, de Marius Constantinescu, prezentat la Opera Națională Română Iași
Duminică, 22 iunie 2014, la ora 19.30, în prezența cunoscutei mezzo-soprane Viorica Cortez, va avea loc lansarea volumului "Cortez", de Marius Constatinescu. Superb pus în scenă de editura Baroque Books & Arts, cu o concepţie
Cerul iubirii noastre
El, Nichita... Vederea lumii se-ndumbrea, când noi ne sărutam în piețe și în scuaruri Un aer mat ne-nfășura, și nimeni nu ne-a lovit vreodată cu privirea. Doar steaua neagră a părului tău scurt Îmi atingea
Cântec în noapte
De noapte, de lună, de dor... Pietre-n cale, mereu pietre. Nime-n beznă nu mă-ndreaptă. Pan' la tine nici o piatră nu mai vrea să-mi fie treaptă. Pietre sunt și iarăși pietre. Pe poteca mea de
Arcada
De dragoste. Azi am văzut un ochi Care mă iubea. Vedeam bine că m-ar fi primit Sub sprânceana lui. Dar a venit un nor Și ochiul s-a-nchis, Ori s-a speriat Și-a fugit în chipul tău
Acel ceva dintre aripă și aer
Câteva gânduri despre viață. "Prietenul meu de o viață, poetul Grigore Hagiu, cu infinita lui timiditate, mi-a spus două, trei vorbe despre cutremurul care ne-a îndoliat țara. Nu pot să-i reproduc întocmai cuvintele, dar sensul
Celei care minte
Una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română. Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine... Dar fiindcă azi mi te dai toată, Am să te iert - E vechi păcatul Și nu
Evocare
Ea era frumoasă... Ea era frumoasă ca umbra unei idei, a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigăt dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzândă și plângândă
De nu mă poți iubi…
O poezie de dragoste. De Victor Eftimiu. De nu mă poți iubi frumoaso, - Căci altul ți-e stăpân pe veci - De ce, când te-ntâlnesc în cale O clipă - ochii nu ți-i pleci? De nu
A mea
Uneori, iubirea este mistuită de suferință. Iar în locul dezmierdărilor rămân cicatricile sufletelor. Se spune că aceia care pot iubi cu pasiune pot să și urască la fel de intens. Deși am văzut asta întâmplându-se de
Prima și ultima meditație
O poezie de Federico García Lorca. Vremea are culoarea nopții. A unei nopți liniștite. Peste lunile uriașe, Eternitatea e fixată pe douăsprezece. Vremea a adormit pentru totdeauna în turnul său. Ne înșală toate ceasurile. Vremea,
Urmele buzelor tale
O frumoasă poezie de dragoste. Noapte cu patru luni și un singur copac, cu o singura umbră și o singură pasare. Caut în carnea mea urmele buzelor tale. Izvorul săruta vântul fără să-l atingă. Port