Decembre
Una dintre frumoasele poezii de dragoste ale literaturii române. Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, priveşte - Mai spune s-aducă jăratec Şi focul s-aud cum trosneşte. Şi mână fotoliul spre sobă, La horn
Literatura
Dacă
O reamintire... De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea În jurul tău, şi spun că-i vina ta; De crezi în tine, chiar când omenirea Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
Anotimpuri tot mai reci…
De iarnă, de dragoste. A venit iarna-ntr-o zi - era de așteptat - N-ai vrut s-o primești în casă, ea tot a intrat. A venit iarna subit într-o după-amiază, Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea
Sărmanei inimi…
"Nu crezi c-ajunge să iubești doar una?" Sărmanei inimi slabe i-am spus: "Tu Nu crezi c-ajunge să iubești doar una? Și nu-ți dai seama că schimbând într-una, Îți pierzi în doruri fericirea? Nu?" Ea mi-a
Tu
O scurtă și frumoasă poezie de dragoste. Nesfârșit e cerul Care se-ncepu, Nesfârșita-i ziua Unde ești și tu. Soarele e palid, Dus în vechi povești- Nesfârșită-i zarea Largă,unde ești. Nicolae Labiș, Tu (1956)
Jocul
Un foarte frumos poem. Mai am o scoică și câteva pietre, cum să clădesc din ele o mare și-un țărm unde să stau pe nisip și cum să mă conving că am fost pe un
Doamne, dacă-mi ești prieten…
O emoționantă recitare. Doamne, dacă-mi ești prieten, Cum te lauzi la toți sfinții, Dă-i în scris poruncă morții Sa-mi ia calul, nu părinții. Doamne, dacă-mi ești prieten, N-asculta de toți zurliii, Dă-i în scris poruncă
Cântec de dragoste
O poezie de Rainer Maria Rilke. Cum sǎ-mi împiedic sufletul sǎ nu-l ajungǎ cutremurat pe-al tǎu? Cum sǎ-l înalţ deasupra ta spre alte lucruri, altundeva? O, cum, cum l-aş aduna lângǎ ceva pierdut în întuneric,
A nins la Iași
Un zâmbet de iarnă. Cât a nins în Iași de-aseară! Statuile au cușme mari, E albă namila de gară Și fulgii tot se-nvârt, Și are fire lungi de gheață Milițianul în mustață. E troienită şi
Am iubit…
"Am iubit iubirea pură..." Am iubit de când mă știu Cerul verii, străveziu, Despletitele răchite, Curcubeiele pe stânci Ori pădurile adânci Sub ger alb încremenite. Mi-a fost drag pe bărăgane Să văd fetele morgane Ori
Gol…
O tristă poezie de dragoste. Ne-a părăsit lumina, culoarea ne-a uitat, Și șoaptele-și pierdură-nțelesul pe vecii, Și trupurile noastre în gol s-au destrămat Sub aiurarea nopților târzii. Și gândurile noastre trecură fără grijă-n Ostroavele-necate în
Fulg
O poezie pentru copiii mici și mari. Desfrunzit și prea bătrân, Tremură de frig gorunul. Au căzut și-ntâii fulgi Și l-am prins din zbor pe unul. Migălos lucrată-n fir, Floarea mică și rotundă S-a topit
Aur și umbră
O "inocentă poezie erotică". Coastele mele ascund o inimă sumbră. Rămâi în aur rotund. Nu intra-n umbră. Nu deveni aproapele unor zone funebre. Rămâi pe clapele dulcilor mele vertebre. Pe coastele mele de soare, acolo,
Și dă-mi acel sărut…
Un sonet de dragoste. Mă-mbii doar cu o cupă de dragoste? Eu cer Să urc iubirea toată, cum urci o înălţime: Sub orice pas să-i crească o nouă adâncime Şi-ntinderea-i cât lumea s-o-ncercuim cu cer.
Bucurie
De toamnă. Mă bucur să-mi umplu părul cu voi, frunze de toamnă, să fug prin pădurea nebună, căzând și râzând, și să-mi zgârii obrazul în scoicile voastre scorțoase... Mă bucur să-mplânt în toamna roșcată strigătul