Nouă gânduri despre dragoste și femei. Fără romantism, ne întoarcem la oamenii cavernelor. Îmi aminteam de ea ca de un vis frumos, întrerupt înainte de a se sfârși. Dragostea n-o poți cumpăra cu toate bogățiile
Câteva gânduri despre tiparele în care suntem tentați să înghesuim iubirea. "Dacă ar fi îndeajuns să iubim, lucrurile ar fi prea simple. Dar cu cât iubim mai mult, cu atât se întărește și absurdul. Nu
Un frumos sonet de dragoste. Dac-am uitat, iubito, cum te cheamă Și cum se face ziuă-n ochii tăi, Ascunde-ți visul plin de vânătăi, Și nu-mi lua uitările în seamă. Prea mult colind pe-ntortocheate căi Și
Îmi aminteai de îngerii din rai... Ce tânără și veselă erai Îmi aminteai de îngerii din rai Cumplit de albi și de frumoși trecând Cum numai razele subțiri prin gând De-abia întrezărită te pierdeam Ascunsă
"Mă doare vara stinsă și amintirea ta..." Mâhnirile se lasă pe sufletul meu iar Ca negura de toamnă pe câmpul solitar. Grăbit s-aduna stoluri și pleacă undeva. Mă doare vara stinsă și amintirea ta. Fără
O poezie de Otilia Cazimir. Trece vântul prin copacii goi Și zvârle cu castane-n noi. Dar în liniștea din umbra lui, Nu-i răspunde glasul nimănui. Doar o frunză-a mai foșnit, departe, Ca o filă-ntoarsă dintr-o
O frumoasă poezie de dragoste. De când mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine. Nu știam că ma voi vindeca de mine, cu tine. Vorbele, gândurile, împletirile crezusem că-mi ajung. Nu știam. Mi-au zvâcnit umerii,
Încă o poezie de dragoste. O, pleacă! Nu vreau ochii acum să ți-i privesc. Mai depărtați ca norul ce, dulce,-n zări plutește; Nici chipu-n care raze de aur se topesc, Nici mâna ta, nici gura
O poezie de dragoste. Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns, Doar sărutarea ta ar fi în stare Să stingă focul rău ce i-a cuprins, Să-i umple de iubire și de soare. Sărută-mi gura, buzele-ncleștate Ce vorba
Plouă stupid... Plouă stupid... Cerul îşi scutură Ca dintr-o ciutură Frigul lichid. Cârduri de ciori - Neagră pecingine, Flori de funingine Zboară sub nori... Plouă perfid. Şi-n doză minimă Picură-n inimă Neant acid. Plouă de
O cunoscută și frumoasă poezie de dragoste. Mai știi cum te strigam pe-atunci "icoana cu picioare lungi" veneai pe râu sau râu erai curgeai în mine până-n rai cu limba preschimbată-n bici vânam pe coapse
Câteva zâmbete (și cel puțin un adevăr). Același vin - cu nobilă sorginte - În multe feluri poate fi sorbit Și poți ușor uita de cele sfinte Dacă, privindu-l, te și lași orbit. Cunoscători și
Știți cu toții simfonia, dar știți și versurile? Odă bucuriei (An die Freude) a fost scrisă în 1785 de către Friedrich Schiller. Este cunoscută mai ales pentru muzica pe care a fost pusă de către
Iubito, câtă lume între noi... Iubito, câtă lume între noi Numărători de ploi din doi în doi Și dintr-un ochi de dor necunoscut, Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... Ascultă-mă și lasă-mă să strig Mi-e
Despre iubire... Iubești - când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori și de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubești - când suavă icoana ce-ți faci, în durere prin