Aminteste-ti omule,
Ce frica de moarte ti-a intrat in sange cand ai cazut
Aminteste-ti omule,
Cum de fiecare data te-am ridicat de pe jos si te-am lasat iarasi sa poti pasi
Ti-am bantuit visele si ti-am asezat teama in brate,ca sa o strangi la piept si sa o recunosti…
Ori de cate ori ma alungi din tine, ramai singur cu ea
Iti mai amintesti, omule, cum te-ai rupt de mine cand te-ai vrut deasupra cerului?
Iti amintesti cum ai uitat de mine in fuga negasirii tale?
Iti amintesti cum m-ai izbit de stanci si ai vrut sa ma ucizi in adancuri de ocean?
Cum m-ai crezut invins printre urletele de ura si necredinta ta?
Dar eu nu ti-am dat voie sa ma ucizi…
Pentru ca nu te-am lasat ca sa mori
Unde fugi, omule?
Pana unde crezi ca poti sa alergi cu atata nepasare?
Aminteste-ti ca eu iti sunt bataia de inima si pasul tau
Aminteste-ti ca doar eu te pot opri si tot eu te pot face sa mergi
Unde te ascunzi de mine?
Nu stii omule oare ca tot ceea ce dispare se naste etern?
Unde te strecori cand eu sunt inceputul si sfarsitul vremurilor?
Unde vrei sa dispari, cand tot ceea ce nu vrei sa vezi este minunea pe care eu am sadit-o in tine?
Cand tot ceea ce nu vrei sa auzi e doar glasul meu?
Unde alergi omule?
Nu tu esti cel ce a obosit…
Ci eu ti-am obosit ravna cautarilor, iluziilor, ratacirilor tale
Mania neputintelor tale, ura pornirilor fara sens, noaptea din tine…
Vino inapoi omule!
Cheama-ma si eu deja sunt venit
Prinde-mi mana atunci cand cazi
Ajuta-ma sa cresc in tine si sa iti dau iubire
Ajuta-ma sa te asez in inima celor care nu au crezut in mine
Lasa-ma sa iti spun povestea intregii lumi
Iar tu sa le spui semenilor tai
Ca ai visat nasterea mea in moartea celui ce tocmai a murit
Si ca tu ai murit odata cu el, pentru a ma renaste
Cand o sa primesti tot ceea ce ti-am fagaduit
Am sa cobor sa iti vestesc nemurirea
Caci, iata…
Ti-am implinat dorinta ta cea mai fierbinte
De a fi OM!
