“Dragostea e singura care nu (și nu ne) îmbătrânește. Dar cine a deschis ochii numai pentru a iubi?”
“Romanticul e un braconier care nu prea știe ce caută. Tânjește după o pradă pe care a visat-o, uitând, apoi, parţial, visul. Clasicul, din contră, detestă ce e aproximativ. Când clipa i se dăruie, romanticul intră în panică. Oare cât va dura? Unica lui soluție sigură e să devină parazitul propriei sale insatisfacţii. Uneori, își distruge dragostea ca s-o poată plânge. Dar nu e vina lui că e mai profund în regret. Căci romanticul e un etern diletant în materie de fericire. Abia după ce o pierde, o înţelege. Şi iubeşte, mai ales, ce n-are. Clasicul, în schimb, e, în genere, un om fără vârstă. El ocoleşte copiii şi bătrânii. Nu circulă noaptea şi nu trece aproape niciodată prin dreptul unui spital.”
Octavian Paler,
Aventuri solitare
Fotografii de Hanna Seweryn.
Textul este excelent. Definiția sufletului romanticului este absolut pertinenta și PALER prin definiție. Pacat ca s-a dus dintre noi acest om. Ilustrațiile însă nu se potrivesc cu textul. …o femeie romantica nu se definește prin cafeluta, tigarusa, pieptanas, jucat cu pisicuta, și șezut în deplin spleen pe doua scaunele. …..pacat !