Te rog Iubire, să ții Timpul în loc.
Spune-i o poveste despre noroc,
Recită-i o poezie de dragoste, să nu-i reziste,
Folosește-ți toate ideile fanteziste.
Găsește tu ceva, să nu mai poată pleca,
Să stea atât, cât cuantele energetice ni le vom amesteca,
În culorile curcubeului ne vom scălda,
De fericire, împreună vom cânta.
Nu lăsa clipele banal să treacă,
Fără ca misterul să și-l desfacă,
Timpul trecut pune-le să îl refacă,
Să facem din fiecare clipă, o clipă paradisiacă.
Fă din dragostea noastră o poezie,
Pe care Timpul să o învețe pe de rost cu frenezie
Și mai adaugă o strofă plină de atâta emoție,
Încât Timpul să intre în stare de amnezie.
Să ne uite îmbrățișați în a noastră energie,
Cuprinși de a iubirii totale sinergie,
Prinși în a dragostei sublime euforie,
Rescriind cu fiecare sărut, a Timpului memorie.
